Enjoy and Shine

Bine, bine, dar ce înseamnă asta? - vă veți întreba probabil. Și cum ai ajuns să fii life coach? Hmmmmm...... ( J ), iată povestea mea: A fost odată ca niciodată... pe vremea când lucram într-o multinațională… Aveam performanță în ceea ce făceam, urmăream obiectivele, obțineam rezultate și munceam cât era ziua de lungă. Zi după zi, an după an. Salariul creștea, la fel și responsabilitățile. Iar băiețelul meu se înălța, fără ca eu să pot spune că am fost acolo când a crescut. Și așa trecură șapte ani. Într-o dimineață, când alergam din nou spre o altă zi plină de muncă, obosită și nedormită din cauza grijilor de la serviciu pe care le purtam cu mine tot timpul, o întrebare mi s-a cuibărit în minte: “Așa vrei să arate viața ta?” A fost ca un duș rece, ca și cum un fascicul de lumină ar fi străbătut norii negri de deasupra capului meu, perforând cu o rază pătrunzătoare adevărul dureros. Adevărul era că începusem să pierd o parte din mine, începusem să devin

Într-una din zilele trecute am depășit una din cele mai mari temeri pe care le am : aceea de a mă expune în fața unui public de observatori care trebuie sa dea feedback asupra modului în care m-am descurcat. Nu contează neapărat despre ce este vorba, nu despre asta vreau să vorbesc acum. Ci despre cum te simți în momentul în care te depășești pe tine : este al naibii de bine! Și vroiam sa împărtășesc cu voi acest sentiment, acest moment în care am învins propriile temeri, proprii demoni care îmi spuneau că nu sunt   în stare. Am avut emoții încă din momentul în care am realizat că va trebui să fac asta; în momentul în care m-am oferit voluntar, au început să îmi tremure mâinile, mi s-a strâns stomacul și o transpirație rece mi-a apărut pe vârful degetelor, lasând urme pe birou. Și totul a durat până am început. Mi-am propus dinainte să nu mă concentrez asupra mea și a fricii mele, ci asupra procesului ; nu a mai contat cum mă simt eu, ci doar acțiunea pe care o fac și impactu