Postări

Un moment cu tine...

Imagine
 Ce faci, suflete? Tu, copil neglijat al ființei mele... Cu ce te hrănești când te ignor și uit de tine? Cum te ridici în zbor printre mizerii și frici? Ce faci, suflete? Fluture cu aripi îngreunate de lacrimi... Cum îți usuci straiele, când te arunc sub norii negri ai furtunilor mele? Ce faci, suflete? Tu, iubire uitată într-o poză veche... Cu ce te încălzeșt când crivățul ignoranței trece peste tine? Cum îți faci foc, când totul în jur e noroi și rece? Ce faci, suflete? Tu, jar ascuns în cenușa veche... Cum respiri, când te sufoc în tăcere? Cum te aprinzi, când oxigenul piere? O mică zvâcnire, un deget mișcat timid, o căldură ușoară în inimă... sunt aici. Ține-mă de mână doar un pic. Sunt aici, ca un copil timid ce se sperie de al vieții ritm. Mă ascund când plouă cu urât și rău, mă feresc când văd mizerie și ură. Mă baricadez când rănile mă dor. Dar sunt aici. Am nevoie să te oprești o secundă. Să respiri, să prinzi o adiere de vânt pe obraz, o rază de soare pe pleoape, un
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Când noaptea îți devine dușman

Imagine
       Afară, vântul suflă cu putere și parcă mă îmbie și mai mult să mă las cuprinsă de căldura așternuturilor. O torpeală plăcută îmi îmbrățișează corpul și îmi las mintea să alunece ușor în liniștea somnului. Mă cuibăresc în pat liniștită și adorm ușor.   Nimic nu prevestește zbuciumul nopții.      Mă trezesc brusc și nu îmi dau seama cât e ceasul. Țin ochii închiși să nu-mi zboare somnul. Încerc să adorm la loc, dar, cu cât încerc mai mult, cu atât mă simt mai agitată. Mă uit la ceas, măcar să știu dacă e suficient de dimineață pentru a mă trezi. Lumina pătrunzătoare a ceasului electronic arată ora 3:30.      E în regulă, mai pot să dorm. Însă mintea începe un carusel rapid și parcă doar cu greu reușesc să prind câte un gând răzleț din nebunia care îmi aleargă în creier. Și când e cel mai potrivit moment să te gândești la toate relele ce ți se pot întâmpla, dacă nu noaptea la ora 3?! Credite și toate motivele pentru care nu le vom putea plăti. Copilul și toate relele ce i se po
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Hell isn’t a bad place to be

Imagine
  Mergi pe strad ă și, din senin, viața îți dă un pumn în stomac. Te chircești de durere, rămâi fără respirație câteva secunde, ochii ți se umple de lacrimi... Dar te îndrepți așa cum poți și mergi mai departe. Și-apoi o piedică din neant. Cazi și te julești la suflet. Rămâi o secundă cu ochii ațintiți în pământ, umerii căzuți și gândurile dureroase. Dar te ridici și mergi mai departe, că doar știi că ești puternic. Când credeai că pașii îți devin mai hotărâți și înaintezi încrezător, simți un pumnal în piept. Și brusc neputința te copleșește. Îți spui că ăsta e finalul, că nu mai poți. Durerea te cutremură, îți vine să-ți smulgi mațele și să le calci în picioare pe asfalt. Cazi. Te simți plin de praf, înfrânt, fără vlagă. Nu mai vrei nimic, decât să stai întins pe jos. Gândurile roiesc ca un cârd de ciori deasupra capului tău. „Ce sens are?!”, „Doare și nu mai vreau!”,   „Voi sta aici”. Până la urmă nu e chiar așa de rău. Sunt rănit, dar mă vindec. Sunt obosit, dar mă odihnesc.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Cu soarele în suflet

Imagine
Am pornit zgribuliți prin pădurea înghețată. Era frig și un aer rece tăia prin carne parcă să ajungă până la oase. Prin minte îmi zburdau nestingherite reproșurile: de ce ai ieșit din fotoliul confortabil, unde puteai sta cu o cafea aburindă și o carte bună în brațe?  De ce trebuie să cauți frigul într-o dimineață când toți dormi liniștiți încă sub plapuma moale și caldă? Alunec pe frunzele înghețate și după căzătură simt durerea din genunchi amplificându-mi parcă și mai mult reproșurile. Apoi mă ridic și pun aparatul la ochi... o altă lume parcă se deschide în jur. Ceața care aleargă prin pădure crează momente de claritate, aruncându-te apoi, în câteva secunde, înapoi în albul dens, greu respirabil. Pădurea înghețată e când feerică, când misterioasă, dar de o frumusețe inegalabilă. Parcă aș vrea să cuprind totul în obiectivul aparatului și simt o frustrare adâncă la gândul că nu voi reuși. Merg în ritm alert, cu ochii larg deschiși pentru a nu pierde frumusețea din jur. Fo
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Cu viața la taifas

Imagine
Mă trezesc. Îmi beau cafeaua. Merg la serviciu. Încerc sa fac totul perfect. Trag tare. Mă ocup de tot ce trebuie. O iau de la capăt. Stai o secundă... Hei, Viață! Ce vrei de la mine? Viața: Dar tu ce vrei de la mine? Eu: Nu m-am gândit, nu prea am timp de asta. Dar dacă tot ai întrebat... Poate aș vrea să fii blândă cu mine, să ai un sens, să simt că mergi într-o direcție. Viața: Care e direcția în care vrei să merg? Eu: Nu știu. Știu doar că... nu prea văd sensul. Îmi doresc să fie mai mult decât atât. Mai mult decât  pilotul automat inconștient. Să mă bucur și să creez bucurie pentru alții. Să fac ceea ce-mi place și  asta să aducă împlinire și pentru cei din jur. Să simt că nu treci fără rost. Viața: Care este rostul meu? Eu (vădit iritată): Ești dificilă și mă enervezi! Ce e cu atâtea întrebări oricum!?!  Liniște... Mă trezesc. Îmi beau cafeaua. Merg la serviciu. Încerc sa fac totul perfect. Trag tare. Mă ocup de tot  ce trebuie. O iau de la capăt. - Hei, Viață!
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Oaza

Imagine
Sunetul clopotului de deasupra ușii i-a însoțit pașii când a împins ușa grea din lemn masiv. Acordurile de jazz și mirosul de cărți proaspăt tipărite au purtat-o imediat în altă lume. O lume în care nu există grabă, nu există claxoane și nervi de șoferi, nu există asfalt încins și nu există termene limită. Nu există trebuie și nu există neîmplinire. Calmul aproape transcendental era spart doar de scârțâitul podelei de lemn și foșnetul filelor de cărți întoarse. Aroma cafelei proaspăt pregătite a îndemnat-o să se așeze pe o pernă într-un colț doar al ei și să ia o carte la-ntâmplare de pe rafturile ticsite. După primele paragrafe citite era transportată pe o străduță pietruită din Spania, plimbându-și degetele pe pietrele aspre și răcoroase ale unei căsuțe vechi. Mergând de-a lungul străduțelor înguste și întortocheate, a inspirat adânc aerul sărat amestecat cu miros de lemn învechit, până ce ajunse pe nisipul fin de la malul mării. Paginile se întorceau parcă de la sine, ea reven
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Exercițiu de fericire (în pași de dans)

Imagine
      1, 2, 3, 4 și-1, 2, 3, 4 1.        Se ia una bucată iubire și se-mparte în două părți egale. 2.        Una se așează în dreptul inimii, iar cealaltă se ține în palme până ce se va simți o căldură plăcută radiind dinspre căușul palmei spre degete. 3.        În această formă, se ia bucata de iubire și se ține sus, până ce prima pală de vânt mai puternică și răzvrătită o va ridica și o va purta pe sus, ca pe un voal, împrăștiind o mireasmă liliachie prin aer. 4.        Se așează un zâmbet pe buze și se lasă căldura din dreptul inimii să urmeze căldura purtată de vânt. Se reiau pașii de mai sus până ce dansul devine fluid și iubirea nu mai trebuie împărțită în două. Enjoy & Shine!
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe