sâmbătă, 25 august 2012

Căutând inspirația...


Nu am mai scris nimic de ceva vreme... deși am încercat! Să mă așez și să încep să scriu. Dar nu, după primele cuvinte așezate pe pagina albă, mi-am dat seama că nu iese nimic, că tot ce scriu mi se pare sec și fără conținut.
Și am început să mă gândesc de ce. De ce am reușit până acum să scriu fără nici o problemă și dintr-o dată nu mai pot, nu mai am chef și nu-mi iese.
Analizând blocajul meu de peste o luna in scris, am și găsit câteva motive (că doar e mai ușor să găsești motivele decăt să deblochezi un proces):

1.       E vară... și, deși am fost în concediu, mai vreau. Mai vreau să simt acea libertate de a nu face nimic și de a face tot ce vreau. Lipsa restricțiilor curente și în general a oricărui „trebuie”, în favoarea a „vreau să”. Ok, dar e week-end; iar week-end  = „miniconcediu”

2.       Nu am timp. Bine, asta e o prostie, deoarece pot să-mi fac timp dacă vreau, dacă am pentru ce; dar dacă nu stiu ce să scriu, de ce mi-aș face timp pentru asta?

3.       Mă concentrez pe multe alte lucruri. Bun, dar scrisul până acum era o relaxare, mă simțeam bine scriind, parcă eliberând sentimentele reținute în mine.

4.       Nu mi s-a întâmplat nimic relevant ce să mă inspire să scriu ceva. Daaaa.... de parcă zilele ar trece goale, fără nici un conținut; că doar nu am intrat într-o perioadă de de criogenie, așteptând să vină făt frumos să mă dezghețe.
Buuun.... am lămurit și combătut motivele lipsei mele de activitate pe blog. Și ce fac acum? Yuhuuuuuuu!!!!!!!!!! Scriu!
Mi-am revenit! Și facând acest proces de autoanaliză, am realizat cât de important e să faci ceva când simți că te blochezi. Despre orice blocaj ar fi vorba. Am tot încercat să scriu și ajunsesem să am un sentiment de vinovăție deoarece nu reușeam și puneam pe seama comodității, pasivității, lipsei de inspirație, inteligență, dorință, efervescență ș.a.m.d. ... aș putea continua lista asta cu lipsurile mele destul de mult.
Ce mă ajută pe mine în general când mă blochez și nu reusesc să trec mai departe este să încep să îmi pun întrebări și să mă gândesc structurat și țintit la asta.
Pașii sunt foarte simpli:

-          Definește situația pe care vrei să o rezolvi. Fă-o cât mai simplu, folosind puține cuvinte astfel încât să fie clar și concis

-          Întreabă-te de ce ai ajuns în această situație și ce te blochează

-          Ce ai putea să faci, un prim pas simplu pentru a te debloca?

-          Cine sau ce te poate ajuta în acest proces?

-          Ce înseamnă pentru tine rezolvarea situației de blocaj?
Cel mai bine e să faci acest proces fie în scris, fie cu o persoană în care ai încredere și care crezi că te poate ajuta.
Și cel mai rău lucru pe care îl poți face e să ... nu faci nimic! Și să te învinovățești pentru asta. E un cerc vicios din care vei ieși cu atât mai greu cu cât amâni momentul analizei.

„O întrebare funcționează pentru că, spre deosebire de o afirmație care îți cere să te supui, o întrebare îți cere să gândești. Mintea pare să prefere să gândească, nu să se supună” – Nancy Kline

Enjoy and Shine!