Lasă-mă să gândesc în locul meu!
M-am aricit! Adică îmi ridic țepii și devin irascibilă la toate îndemnurile, propagandele și lozincile circulate în preajma Crăciunului pentru protejarea brazilor. Dar sa începem cu începutul... Crăciunul e sărbătoarea mea preferată. Îmi place agitația de dinainte de a ne liniști, îmi plac luminițele colorate ce străbat cenușiul zilelor prea scurte, ador nerăbdarea copiilor și dorința lor de scrie cele mai frumoase scrisori Moșului, îmi place iarna care parcă se încălzește din dorința noastră de a fi mai buni. Și cel mai mult îmi place atmosfera feerică din casă, cu toate lucrurile la locul lor (ceea ce nu se întâmplă în restul timpului J ), cu lumânări discrete ascunse pe polițe și parfumul bradului amestecat cu mirosul de portocale. Da! Îmi place bradul NATURAL și nu pot să-mi imaginez Crăciunul cu un brad din plastic în casă. Și acum... valul de nemulțumiri, huliri și proteste din partea ecologiștilor, a iubitorilor de natură, a celor care trebuie neapărat să fie d