Cu viața la taifas
Mă trezesc. Îmi beau cafeaua. Merg la serviciu. Încerc sa fac totul perfect. Trag tare. Mă ocup de tot ce trebuie. O iau de la capăt. Stai o secundă... Hei, Viață! Ce vrei de la mine? Viața: Dar tu ce vrei de la mine? Eu: Nu m-am gândit, nu prea am timp de asta. Dar dacă tot ai întrebat... Poate aș vrea să fii blândă cu mine, să ai un sens, să simt că mergi într-o direcție. Viața: Care e direcția în care vrei să merg? Eu: Nu știu. Știu doar că... nu prea văd sensul. Îmi doresc să fie mai mult decât atât. Mai mult decât pilotul automat inconștient. Să mă bucur și să creez bucurie pentru alții. Să fac ceea ce-mi place și asta să aducă împlinire și pentru cei din jur. Să simt că nu treci fără rost. Viața: Care este rostul meu? Eu (vădit iritată): Ești dificilă și mă enervezi! Ce e cu atâtea întrebări oricum!?! Liniște... Mă trezesc. Îmi beau cafeaua. Merg la serviciu. Încerc sa fac totul perfect. Trag tare. Mă ocup de tot ce trebuie. O iau de la capăt. - Hei, Viață!