marți, 26 iunie 2012

Help!!! I’m not a superwoman!?

Let me take you to a ride to an imaginary story...
At work, you are trying to prove you are the best, to solve everything is expected from you and more beyond, to be the best in everything you do and manage all the situations with professional excellence.
At home, you are trying to be the best mother and wife, the best support for your family, to show them that nothing is impossible for you when it comes to prove who are the most important people in your life.
In your social life, you are showing to be a positive person, supportive to your friends, assuring them that you are there no matter what and that you can and will help them if they need you.
And even if you are struggling to be the best in all  the areas of your life, something is not good enough; you are not satisfied with the results. You don’t receive the positive feedback you are expecting or don’t achieve the objectives you proposed for yourself at work; because you work too hard, you have very limited time to be with your child and family, so you are trying to compensate this, spending with them all the free time you have. Your friends are getting tired to be refused when they are asking you to spend time with them and are not inviting you anymore, till they become just people you know.
And then… crash. Something is happening and you cannot continue to be the perfect woman you intended to be. You are consuming all your energy and your body cannot take you anymore in this spectacular ride of a superwoman.
Do you recognize yourself in this picture? Did it happened to you? If yes, take a break. Stop for a moment and think on your life. And I mean your personal life. This is all you want? To manage everything in a perfect, unbreakable way? To be the one who solves all the problems of the world alone?
Tough perspective… and could function for a while. But not on and on and on…
But let me tell you something: you are already perfect, you don’t need to be a superwoman. You are the best mother for your child (you can ask him or her and you will see), you are the best wife for your husband (he is near you and supporting you even in this crazy ride), and probably you are very good at your work if you are consuming so much energy and time.
So… what is missing??? YOU! In all this picture, the only person you are not focusing at all is YOU. You are not giving yourself the time for your hobbies; sometimes you skip lunch because you have something more important to do, or just grab some junk food in a rush; you are not giving any attention to the small headaches, pains you may have, because you are too busy for this and anyhow you are a superwoman who cannot be stopped by some stupid illness; you are not giving yourself the possibility to rest, being all the time focused on someone else’s need.
And this is the only thing in this picture you need to fix! You need to find the balance to include all the ingredients you need in YOUR life, to find the courage to make the changes that will help you to achieve your purpose.
And courage doesn’t mean to go ahead no matter what. Courage is when you know where you want to go, you are analyzing all the pros and cons, the week and strong points, ask help where you feel you cannot manage by yourself and take actions. Asking help is not a sign of weakness; it means that you acknowledge the risks, you are assessing the options and take action towards your destination being fully aware of the road you need to pass and the people who could help you to arrive.
“Strength means recognizing that it is impossible to be strong all the time” (Sally Franser). So take the time you need for yourself, acknowledge your goals, assess your risks, search for help and do it. Now is a moment as good as any other. Don’t waste time and live the life you want!
Enjoy and shine!

duminică, 17 iunie 2012

Când fluturii se îndrăgostesc, oare simt oameni în stomac?

Am văzut întrebarea asta azi pe facebook şi m-a făcut să am o reacţie de genul “hmm… nu m-am gândit la asta, dar e provocator”. Provocator nu din punctul de vedere al răspunsurilor posibile, al filosofiei din spatele ei dacă te gândeşti că fluturii trăiesc foarte puţin, că se transformă din omidă într-o creatură care ne poartă imaginaţia pe aripi; ci din cel al schimbării de perspectivă. Mi-a plăcut deoarece m-a făcut să mă gândesc la răsturnări de situaţie, la creativitate şi moduri noi de a gândi.

Extrapolând, cred că putem găsi multe alte întrebări care se înscriu în “outside the box thinking”. Şi nu e important răspunsul, ci faptul că te gândeşti dintr-o altă perspectivă, că schimbi calea bătătorită cu care eşti obişnuit, cu un drum poate neumblat, care te poate duce în locuri noi.

Dacă începem să ne întrebăm, uneori întrebări ciudate, stranii, fără un raspuns alb sau negru, vom gasi răspunsuri. Răspunsuri care ne surprind uneori, la care nu ne-am gândit până atunci, deoarece nu ne-am pus întrebarea potrivită.

De ce eu? De ce aici? Cum am ajuns aici? Unde vreau să ajung? Ce mă pasionează? Ce înseamnă fericirea pentru mine? Ce e cel mai important lucru pentru mine? Ce aş face dacă ar trebui să fac doar ceea ce îmi place?

E important să începi să îţi pui întrebări. Nu, nu te vei simţi mai bine dacă îţi vei pune toate întrebările de mai sus; nu vei găsi toate răspunsurile; nu toate răspunsurile îţi vor plăcea.

Dar vei începe poate să îţi schimbi perspectiva. Să priveşti unele lucruri, care până atunci erau de la sine înţelese, dintr-un alt unghi, într-o altă direcţie. Le-ai considerat normale deoarece nu te-ai întrebat niciodată “de ce?”. A fi împlinit in viaţă poate însemna să ştii unde vrei să ajungi, să te îndrepţi conştient în acea direcţie şi să te bucuri de drum.

“Când eşti în dubii, observă şi pune întrebări. Când eşti sigur, observă de la distanţă şi pune şi mai multe întrebări”. (George S. Patton)

Enjoy and Shine!

vineri, 8 iunie 2012

Lucruri simple care te fac să te simţi bine

Într-o vineri dimineaţa... Mă trezesc devreme ca de obicei şi mă pregătesc să merg la serviciu cu gândul la week-end. Mă îmbrac, ajung la serviciu, parchez maşina, opresc motorul şi întind mâna după geanta cu laptop-ul. Nu e... Mă uit în spate pe banchetă, nu e... Offf... am uitat-o acasă.

Porneşte maşina, întoarce, fă drumul încă odată până în capătul celălalt al oraşului. E unul din momentele în care de obicei te enervezi şi îţi adresezi în gând nişte cuvinte pe care probabil nu le-ai spune nimănui (de obicei suntem mult mai aspri cu noi înşine decât cu alţii J).

În acea dimineaţă însă m-am hotărât să mă simt bine. Am dat radioul mai tare, am deschis geamul de la maşină şi am ridicat privirea din asfaltul din faţă spre orizont. Am început să mă simt bine. Soare, vântul îmi bătea în păr, rock'n'roll-ul de la radio cânta într-un ritm electrizant, mirosul de iarbă proaspăt tunsă pe bulevard a invadat maşina.

M-am simţit excelent. Am conştientizat fiecare lucru frumos din jurul meu şi am avut o jumătate de ora care m-a umplut de energie pentru întreaga zi. Energie pozitivă pe care am reuşit să o păstrez.

Dar ideea e că acest sentiment de bine nu vine întotdeauna (sau de cele mai multe ori) de la sine. Ne simţim plictisiţi, frustraţi, demotivaţi, supăraţi si nu facem niciun efort pentru a schimba asta. Dar dacă totuşi depinde de noi starea de spirit pe care o avem?

Mici concluzii:
- în orice context poţi găsi ceva bun, cu condiţia să vrei asta
- conştientizează sentimentele negative pe care le ai şi încearcă să găseşti motivul; odată ce ai recunoscut cauza stării tale, e mult mai uşor să o schimbi
- uneori lucrurile mici îţi pot provoca o stare de exaltare ce să-ţi dea energie pentru întreaga zi
- dacă treci nepăsător pe lângă lucrurile frumoase, ele nu mai contează; e ca şi cum nu ar exista
- oportunităţile există; depinde de noi să le găsim şi să le folosim în favoarea noastră.

"Dacă nu îţi place ceva, schimbă acel lucru, dacă nu îl poţi schimba, schimbă-ţi atitudinea!" (Maya Angelou)

Enjoy and Shine!

luni, 4 iunie 2012

Carieră de succes sau mamă de carieră?


Nici una, nici alta. Ambele! Cel puţin asta îmi doresc eu să am. O cariera care să-mi aducă împliniri pe plan profesional, să mă facă să mă simt utilă şi să mă provoace şi un copil care să simtă ca mama lui este cea mai bună mamă din lume. Hmmm! Până acum raspunsul a fost simplu. Dar cum să le faci bine pe amandouă, cum să le gestionezi fără să o neglijezi pe una sau pe cealaltă?
Aici începe dificultatea. Ca femeie de carieră, orice cariera ai avea, probabil investeşti mult timp şi energie la serviciu. Ajungi acasă târziu, seara, când copilul tău te aşteaptă plin de energie şi, cum intri pe uşă, te strigă: “Mami, hai să ne jucăm!”. Esti frântă, îţi este foame pentru că ai mâncat doar pe fugă ceva la serviciu şi îţi doreşti să te întinzi pe canapea şi să faci “brainwash” cu un film uşor, care să nu-ţi utilizeze capacităţile intelectuale pe care le-ai stors la serviciu. Ţi se pare cunoscută scena?
Daca da, am o veste bună pentru tine. Energia care îţi lipseşte să te mai joci cu copilul e acolo, o poţi găsi. După o zi în care la serviciu ai muncit pe brânci, dacă reuşeşti ca seara să petreci timp de calitate cu copilul tău, vei avea mult mai multe satisfacţii decât alegând doar una din variantele: serviciul sau copilul.
Nu te gândi la joaca cu copilul ca la o altă obligaţie pe care trebuie să o bifezi pentru a avea o zi de succes. E greu doar până începi, până îţi găseşti forţa sau motivarea de a mai face ceva după o zi lungă la serviciu.
Iată câteva sfaturi simple care te pot ajuta:
1.       Gandeşte-te cât de important e pentru copilul tău să fii alături de el, să simtă că mama lui e acasă şi, cu toate că îşi petrece mult timp la serviciu, un loc care pentru el nu inseamna foarte mult, totuşi el este cel mai important pentru tine.
2.       Implică-te! Incearcă să vezi lumea prin ochii lui. E atât de diferită de lumea pe care o ştii tu, cu şedinţe lungi şi decizii importante, pe care trebuie să le iei şi să le implementezi! Pentru el există bine şi rău, alb şi negru, iar zonele gri care ţie îţi dau bătăi de cap, deoarece nu ştii cum să le gestionezi, el le elimină simplu, printr-o explozie a unei bombe cu capacitatea de a distruge naniţii extratereştrilor (de unde o fi ştiind chestia asta?).
3.       Joacă-te cu el. Dacă nu te pricepi la extratereştri sau la vrăjitori, gândeşte-te la şefii de la locul de muncă şi imaginează-ţi că devin nişte monştri cu tentacule şi dinţi ascuţiţi şi roagă copilul să-ţi sără în ajutor. Te va salva imediat, într-un mod care cu siguranţă te va surprinde. Iar a doua zi, la întâlnirea cu ei vei avea un zâmbet misterios când îţi vei aminti cum i-ai înfrânt!
4.       Comunică cu el. Nu mă refer la întrebarea “Cum a fost la şcoală azi?” la care el va raspunde cu un “binee” lălăit. Ci la comunicarea intensă, profundă. Copilul meu, de exemplu, nu e foarte deschis şi răspunsurile lui sunt monosilabice. Dar dacă încep să îi povestesc eu întâmplări din copilăria mea şi cum m-am simţit eu ca şi copil în anumite momente, intră în joc şi îmi spune ce s-a intamplat, ce a simţit şi cum ar fi vrut să-l ajuţi.
Până la urmă, nu trebuie să alergi la maraton după ce ai ajuns acasă. Şi nu e un concurs despre cine câştigă, cariera sau copilul. E vorba despre tine şi cum alegi să le faci faţă ambelor provocări: serviciul şi copilul.
Da, uneori va trebui să faci compromisuri şi să acorzi o mai mare atenţie serviciului sau copilului. Dar ai grijă să nu uiţi de echilibru, să nu faci compromisuri pe care le vei regreta. Şi joacă-te! Deoarece “nu e adevărat că nu ne mai jucăm pentru că îmbătrânim, ci îmbătrânim pentru că nu ne mai jucăm”. J