Enjoy and Shine

Pe o stradă apropiată de zona în care locuiesc, am remarcat de câteva ori, ieșind alene pe poartă cu o țigară slim între degete, o tânără... Sunt convinsă că știți tipologia: înaltă și subțire, îmbrăcată cu fustă foarte scurtă sau pantaloni indecent de tăiați, aranjată și machiată, ce lasă un nor de parfum în urmă. Genul acela ambalaj frumos, care nu ascunde nimic... O “ piți” drăguță după care întorci capul indiferent dacă ești bărbat sau femeie (din motive diferite, bine-nțeles). Doar că azi am văzut-o dintr-o perspectivă diferită. Una ce mi-a dat o lecție pe care credeam că o învățasem deja: să nu judeci.   Imaginați-vă urmatoarea scenă: o după-amiază caniculară pe aceeași stradă prăfuită. În fața unei porți erau adunați câțiva bărbați lângă o mașină. Când am ajuns mai aproape și am văzut ce se întâmplă, mi s-a făcut frig instantaneu la 36 grade Celsius. Pe un covor albastru de cauciuc zăcea un câine. Probabil a fost lovit de o mașină deoarece era plin de sânge și respira

Am început să pășesc pe drumul meu. E ca și cum aș învăța să merg din nou. Fac pași stângaci, un picior în fața celuilalt; mă împiedic, mă dezechilibrez, cad și mă ridic. O iau de la capăt. Și nu merg spre ceva. Mă bucur pur și simplu de un nou început... de o nouă învățare. Sunt ca un copil care învață să meargă nu pentru a ajunge undeva, ci pentru că poate să descopere astfel atât de multe lucruri noi! Căderile sunt dureroase... și plâng uneori, nu pentru că am căzut, ci pentru că nu-mi iese așa cum aș fi vrut. Dar încet-încet lucrurile se așează. Totul devine mai ușor și, aproape insesizabil, încep să merg din nou. Pașii devin mai repezi, alerg și simt vântul atingându-mi fața și oprindu-se o clipă prin părul meu. Știu că totul este în regulă! Am învățat din nou să merg! Și probabil voi învăța din nou și din nou. Fiecare parte din drum cere un alt fel de mers. Și pașii mei vor fi din ce în ce mai siguri; calc apăsat și hotărât pe drumul ce mi l-am creat. Nu e pres

  Probabil pentru mulți titlul de mai sus pare un paradox: ce are de-a face vulnerabilitatea cu puterea?! Și asta pentru că de cele mai multe ori cineva puternic pentru noi este cineva care stă ferm pe picioarele sale, neclintit, cu capul ridicat și înfruntă cu îndârjire toate greutățile ce i se ivesc în față sau cu care îl încearcă viața. Nu încape vulnerabilitatea în această imagine! Dar ce e vulnerabilitatea, de fapt? Pentru mine, a fi vulnerabil este cel mai mare act de curaj. Dacă a fi puternic, conform descrierii de mai sus, e afișarea unei imagini, a unei măști în spatele căreia ascundem toate defectele noastre, toate slăbiciunile și zonele unde nu ne simțim siguri pe noi, vulnerabilitatea e opusul. A fi vulnerabil, văzut într-o lumină pozitivă, e tocmai recunoașterea și acceptarea acestor defecte și slăbiciuni. A fi vulnerabil însă nu înseamnă în nici un caz a fi slab. Ai nevoie de foarte mult curaj să recunoști și să accepți că ai defecte și că e în regulă să