marți, 30 iulie 2013

Piți versus Erou

Pe o stradă apropiată de zona în care locuiesc, am remarcat de câteva ori, ieșind alene pe poartă cu o țigară slim între degete, o tânără... Sunt convinsă că știți tipologia: înaltă și subțire, îmbrăcată cu fustă foarte scurtă sau pantaloni indecent de tăiați, aranjată și machiată, ce lasă un nor de parfum în urmă. Genul acela ambalaj frumos, care nu ascunde nimic... O piți” drăguță după care întorci capul indiferent dacă ești bărbat sau femeie (din motive diferite, bine-nțeles).

Doar că azi am văzut-o dintr-o perspectivă diferită. Una ce mi-a dat o lecție pe care credeam că o învățasem deja: să nu judeci.
 Imaginați-vă urmatoarea scenă: o după-amiază caniculară pe aceeași stradă prăfuită. În fața unei porți erau adunați câțiva bărbați lângă o mașină. Când am ajuns mai aproape și am văzut ce se întâmplă, mi s-a făcut frig instantaneu la 36 grade Celsius. Pe un covor albastru de cauciuc zăcea un câine. Probabil a fost lovit de o mașină deoarece era plin de sânge și respira greoi. Picioarele îi tremurau și avea ochii închiși, parcă trăindu-și ultimele clipe din viață.

În fața lui, așezată în genunchi era tânăra de mai sus. Nu mai avea deloc aliura unei pițipoance”. Avea o foarfecă într-o mână și un ac în cealaltă. Cu mișcari grăbite, dar foarte sigure, cosea rana câinelui pentru a opri sângerarea.
Se străduia să-i salveze viața. În acel moment m-a trecut un nou val de transpirație rece. I-am cerut iertare în gând pentru modul în care o judecasem. O pusesem într-o cutie, lipindu-i o etichetă și așezând-o pe rafturile gândurilor mele. Și am mulțumit Universului că EA există.

Acum ea este eroul meu. Eroul care m-a învățat că nu trebuie să arăți într-un anume fel pentru a face un lucru ce numai eroii pot face: să salveze o viață. Că nu ai nevoie de o capă și sabie, nici de mușchi sau putere pentru a fi erou.  Indiferent cum arată omul de lângă mine, poate ascunde un erou.

 Tu cum ascunzi eroul din tine?

“Fiecare societate are nevoie de eroi. Și eroii există în fiecare societate. Motivul pentru care adesea nu-i vedem este că nu ne deranjăm să-i observăm.” (Susilo Bambang Yudhoyono).

Enjoy and Shine!
www.oklifecoaching.com  

marți, 16 iulie 2013

Învățând să merg din nou...

Am început să pășesc pe drumul meu. E ca și cum aș învăța să merg din nou. Fac pași stângaci, un picior în fața celuilalt; mă împiedic, mă dezechilibrez, cad și mă ridic. O iau de la capăt.

Și nu merg spre ceva. Mă bucur pur și simplu de un nou început... de o nouă învățare. Sunt ca un copil care învață să meargă nu pentru a ajunge undeva, ci pentru că poate să descopere astfel atât de multe lucruri noi!
Căderile sunt dureroase... și plâng uneori, nu pentru că am căzut, ci pentru că nu-mi iese așa cum aș fi vrut. Dar încet-încet lucrurile se așează. Totul devine mai ușor și, aproape insesizabil, încep să merg din nou.

Pașii devin mai repezi, alerg și simt vântul atingându-mi fața și oprindu-se o clipă prin părul meu. Știu că totul este în regulă! Am învățat din nou să merg! Și probabil voi învăța din nou și din nou. Fiecare parte din drum cere un alt fel de mers. Și pașii mei vor fi din ce în ce mai siguri; calc apăsat și hotărât pe drumul ce mi l-am creat.
Nu e presărat nici cu flori, nici cu lauri. Dar este al meu, l-am ales deoarece aici mă simt bine și asta mă reprezintă. Învățând să merg din nou!

Enjoy and Shine!

luni, 15 iulie 2013

Puterea de a fi vulnerabil

 
Probabil pentru mulți titlul de mai sus pare un paradox: ce are de-a face vulnerabilitatea cu puterea?!

Și asta pentru că de cele mai multe ori cineva puternic pentru noi este cineva care stă ferm pe picioarele sale, neclintit, cu capul ridicat și înfruntă cu îndârjire toate greutățile ce i se ivesc în față sau cu care îl încearcă viața. Nu încape vulnerabilitatea în această imagine!

Dar ce e vulnerabilitatea, de fapt? Pentru mine, a fi vulnerabil este cel mai mare act de curaj. Dacă a fi puternic, conform descrierii de mai sus, e afișarea unei imagini, a unei măști în spatele căreia ascundem toate defectele noastre, toate slăbiciunile și zonele unde nu ne simțim siguri pe noi, vulnerabilitatea e opusul.

A fi vulnerabil, văzut într-o lumină pozitivă, e tocmai recunoașterea și acceptarea acestor defecte și slăbiciuni. A fi vulnerabil însă nu înseamnă în nici un caz a fi slab. Ai nevoie de foarte mult curaj să recunoști și să accepți că ai defecte și că e în regulă să le ai, deoarece nu ești perfect. Și e în regulă să greșești, deoarece ești om.
Puterea de a fi vulnerabil înseamnă tocmai să-ți asumi aceste defecte și să mergi mai departe. Este curajul de a cere ajutor acolo unde nu te poți descurca singur. Este demnitatea de a te arăta lumii așa cum ești de fapt, fără a face uz de diverse măști sub care să-ți ascunzi slăbiciunile.
Cu toții avem defecte și slăbiciuni; cu toții avem momente în care nu suntem siguri pe noi sau pe alegerile pe care le facem. Însă unii aleg să ascundă toate astea și să afișeze o mască de om puternic.

Alții în schimb, aleg puterea vulnerabilității și își recunosc slăbiciunile, dar în același timp sunt conștienți de faptul că tocmai recunoașterea acestora îi face mai puternici.

Tu ce alegi?

Enjoy and Shine!