N-am mai visat de mult că zbor…
M-am trezit amorţită… dintr-un somn semiconştient care aluneca între vis şi realitate, fără a putea face diferenţa între ele. O senzaţie de apăsare pe piept era cea care m-a făcut să mă trezesc. M-am ridicat în capul oaselor. O ameţeală cumplită a făcut ca totul în jurul meu să se învârtă. M-am sprijinit de perete, încercând să-mi menţin echilibrul şi am făcut câţiva paşi. Primul… al doilea… al treilea… M-am trezit complet. Din nou o noapte de insomnie. După ce ochii mi s-au obişnuit cu lumina puternică a cifrelor de pe ceasul electronic, am putut deduce: era ora 5:23. Adormisem după ora 1:30, iar acum ochii îmi erau împăienjăniţi şi parcă mă înţepau mii de fire de nisip. De ce mi se întâmplă asta? Nu am nici un motiv să nu pot dormi, nu sunt stresată şi nu am proiecte importante în derulare care să-mi aducă toate temerile din subconştient la suprafaţă. Şi totuşi… e a doua săptămână în care nu mai pot dormi. Mă aşez pe canapeaua din living, fără să aprind lumina. Gândurile mi