luni, 24 decembrie 2012

Scrisoare către Moș Crăciun



A început să ningă! Bradul e împodobit, iar mirosul de brad amestecat cu levănțică învăluie ușor casa. E dimineața devreme și  încă e liniștea de dinaintea ultimelor pregătiri pentru Crăciun și a agitației nerăbdătoare a fiului meu.

Crăciunul e sărbătoarea noastră preferată, a fiului meu pentru cadourile pe care le primește, iar pentru noi, părinții lui, bucuria și strălucirea din ochii lui sunt cadoul cel mai de preț.

Crăciunul e magic! Iar pe mine mă doare din nou capul. E devreme, ora 6 dimineața și eu nu pot să mai dorm nu din cauza agitației, ci din cauza durerii de cap.

Și dacă aș scrie o scrisoare la Moș Crăciun, primul lucru pe care l-aș cere e sănătate, pentru  a mă putea bucura de toate crăciunurile împreună cu cei dragi. Sună deja perimat să ceri sănătate, dar îți dai seama cât de importantă e doar când nu o mai ai.

Pe urmă, i-aș scrie cît de importantă e pentru mine familia și câte bucurii îmi aduc în fiecare zi. Și pentru aceste bucurii aș vrea să-i cer lui Moș Crăciun să-i răsplătească cu bucurii înzecite și să simțim în fiecare an magia Crăciunului împreună. I-aș cere să le dea super-puterea bucuriei de a trăi.

Și i-aș mai scrie despre prietenii și colegii mei. I-aș spune cât de mult îi apreciez (chiar dacă asta nu se vede întotdeauna la lumina zilei ;)  și aș vrea să le lase sub brad un bilețel cu Mulțumesc” din partea mea și o cutiuță cu praf magic: praful magic care îi va ajuta să-și dea seama că nu au nevoie de un praf magic, că au exact ce le trebuie și că pot să se bucure pentru asta (You Rock! :).

Și ca încheiere i-aș spune: “Dragă Moș Crăciun! Îmi doresc ca în acest an să am cel mai frumos Crăciun! Dar îți voi cere asta în fiecare an de acum încolo!

Să aveți un Crăciun magic!


Enjoy and Shine!

duminică, 4 noiembrie 2012

Sari gardul şi rezolvă problema… Sau găseşte o altă soluţie!

O scurtă întâmplare ce mi-a demostrat cât de mult sunt orientată pe “a face” şi “a rezolva” cât mai repede situaţia, în defavoarea găsirii celei mai bune sau simple soluţii.

Veneam de la sală, seara după ora 9, obosită dar energizată dupa o zi de lucru plus o oră de spinning. Ajung cu maşina în faţa porţii şi îmi dau seama că nu am telecomanda de la poartă la mine, deci nu pot intra. Poarta închisă, însă soţul şi copilul sunt în casă, deci… nici o problemă! Îmi iau telefonul şi încep să sun; nici un răspuns. Mai sun odată… iarăşi nimic. Încep să mă agit, dar încă nimic periculos; totuşi sunt acasă, trebuie să mă audă. Ies din maşină şi încep să arunc cu pietricele în uşă. Nimic… Strig pe rând numele soţului şi a copilului. Toţi câinii de pe stradă încep să latre, însă cei din casă nu mă aud.

 Deoarece mă enervez din ce în ce mai mult pe situaţie şi neputinţa mă scoate din sărite, încep să inspectez gardul să văd pe unde pot sări cel mai uşor. Deşi e un gard destul de înalt, cu vârfuri ascuţite, reuşesc să mă avânt peste, deși picioarele îmi tremurau încă de la efortul de la sală.

În sfârşit! Am reuşit şi intru în casă nervoasă că nimeni nu mi-a sesizat eforturile de a mă face auzită. La care mă întreabă soţul cu un aer ironic: dar la sonerie ai sunat?

Nuuuuuuuuuuuuuuu! Era cea mai simplă soluţie, însă nu o folosesc niciodată, deci nu mi-a venit în minte.  Nu e un banc... Dar cu siguranţă m-aş fi prăpădit de râs dacă nu eram deja suficient de nervoasă pe situaţia creată.

De ce mi s-a părut interesantă povestea asta? Deoarece mi-a arătat câteva tendinţe pe care le avem în general în dorinţa de a rezolva imediat problemele.

Uneori, deoarece intervin anumite bruiaje, blocaje sau condiționări (cum ar fi enervarea, precipitarea, dorința de a obține rezultate imediate, lipsa de funcționare a soluțiilor cu care eram obișnuiți) nu vedem cea mai simplă soluție care ne este la îndemână. Căutăm soluții viabile, complexe, eficiente; soluții care să rezolve problemele rapid; acționăm imediat, deoarece nu este timp de pierdut, suntem obișnuiți sa fim eficienți, productivi, orientați spre rezultate.

Și nu e un lucru rău; doar că uităm să ne oprim uneori  un moment și să incercăm să găsim ceva nou, ceva cu care nu suntem obișnuiți, ceva ce nu am mai făcut până acum. Ce s-ar întâmpla dacă in momentul în care ești pe cale să rezolvi ceva rapid, te-ai întreba:
-          Aș putea să fac asta altfel?
-          Există o altă perspectivă din care pot privi această situație?
-          Oare ce ar face X în acest moment? (unde X poate fi o persoană în care ai foarte mare încredere, o persoană pe care o consideri expert într-o anumita arie
-          Aș putea găsi o variantă de rezolvare care să-mi aducă bucurie?

Gândește-te că oricâte soluții ai găsi, cu siguranță mai există cel puțin o variantă. Ideea e să o găseși pe cea cu care te simți tu cel mai bine, care ți se potrivește și care îți poate da satisfacții.

“Nu te lăsa împins de probleme. Lasă-te condus de vise.” (Ralph Waldo Emerson)

Enjoy and Shine!

sâmbătă, 25 august 2012

Căutând inspirația...


Nu am mai scris nimic de ceva vreme... deși am încercat! Să mă așez și să încep să scriu. Dar nu, după primele cuvinte așezate pe pagina albă, mi-am dat seama că nu iese nimic, că tot ce scriu mi se pare sec și fără conținut.
Și am început să mă gândesc de ce. De ce am reușit până acum să scriu fără nici o problemă și dintr-o dată nu mai pot, nu mai am chef și nu-mi iese.
Analizând blocajul meu de peste o luna in scris, am și găsit câteva motive (că doar e mai ușor să găsești motivele decăt să deblochezi un proces):

1.       E vară... și, deși am fost în concediu, mai vreau. Mai vreau să simt acea libertate de a nu face nimic și de a face tot ce vreau. Lipsa restricțiilor curente și în general a oricărui „trebuie”, în favoarea a „vreau să”. Ok, dar e week-end; iar week-end  = „miniconcediu”

2.       Nu am timp. Bine, asta e o prostie, deoarece pot să-mi fac timp dacă vreau, dacă am pentru ce; dar dacă nu stiu ce să scriu, de ce mi-aș face timp pentru asta?

3.       Mă concentrez pe multe alte lucruri. Bun, dar scrisul până acum era o relaxare, mă simțeam bine scriind, parcă eliberând sentimentele reținute în mine.

4.       Nu mi s-a întâmplat nimic relevant ce să mă inspire să scriu ceva. Daaaa.... de parcă zilele ar trece goale, fără nici un conținut; că doar nu am intrat într-o perioadă de de criogenie, așteptând să vină făt frumos să mă dezghețe.
Buuun.... am lămurit și combătut motivele lipsei mele de activitate pe blog. Și ce fac acum? Yuhuuuuuuu!!!!!!!!!! Scriu!
Mi-am revenit! Și facând acest proces de autoanaliză, am realizat cât de important e să faci ceva când simți că te blochezi. Despre orice blocaj ar fi vorba. Am tot încercat să scriu și ajunsesem să am un sentiment de vinovăție deoarece nu reușeam și puneam pe seama comodității, pasivității, lipsei de inspirație, inteligență, dorință, efervescență ș.a.m.d. ... aș putea continua lista asta cu lipsurile mele destul de mult.
Ce mă ajută pe mine în general când mă blochez și nu reusesc să trec mai departe este să încep să îmi pun întrebări și să mă gândesc structurat și țintit la asta.
Pașii sunt foarte simpli:

-          Definește situația pe care vrei să o rezolvi. Fă-o cât mai simplu, folosind puține cuvinte astfel încât să fie clar și concis

-          Întreabă-te de ce ai ajuns în această situație și ce te blochează

-          Ce ai putea să faci, un prim pas simplu pentru a te debloca?

-          Cine sau ce te poate ajuta în acest proces?

-          Ce înseamnă pentru tine rezolvarea situației de blocaj?
Cel mai bine e să faci acest proces fie în scris, fie cu o persoană în care ai încredere și care crezi că te poate ajuta.
Și cel mai rău lucru pe care îl poți face e să ... nu faci nimic! Și să te învinovățești pentru asta. E un cerc vicios din care vei ieși cu atât mai greu cu cât amâni momentul analizei.

„O întrebare funcționează pentru că, spre deosebire de o afirmație care îți cere să te supui, o întrebare îți cere să gândești. Mintea pare să prefere să gândească, nu să se supună” – Nancy Kline

Enjoy and Shine!

 

marți, 31 iulie 2012

O aștept pe mami!

Oamenii mari nu pricep niciodată nimic şi este obositor pentru copii să le dea şi să le tot dea lămuriri” (Antoine de Saint-Exupery)

Stăteam pe un scaun în bucătărie și mă jucam un joc idiot pe telefon. Un joc din acela numai bun pentru un brainwash” după o săptămână nebună la serviciu, cu o delegatie de 3 zile în altă țară și alte două zile de stat până noaptea la 12 la serviciu. Era sambăta seara și jocul pe telefon era singurul lucru de care mai eram în stare, după o zi în care durerea de cap nu a cedat datorită oboselii acumulate și a stresului ultimelor zile. Copilul, aproape adormit, stătea pe canapea în fața televizorului, când soțul meu i-a spus că e timpul să meargă la culcare. Cu ochii aproape închiși, el a îngânat O astept pe mami...”

A fost ca un cuțit care mi-a străpuns inima (chiar dacă sună destul de melodramatic, senzația a fost una autentică). Deși eram acasă, el mă aștepta, așa cum m-a așteptat în fiecare seară din ultima săptămână. Nici dacă îmi cădea o caramidă în cap nu mă simțeam mai rău.

Am închis imediat telefonul și m-am îndreptat spre el. L-am îmbrățișat și l-am dus la culcare. Însă acele cuvinte îmi răsunau în urechi, chiar și după cateva zile. Și ce am făcut? Am continuat... să mă duc la servici, sa vin acasa la fel de obosită, să ajung acasă mințindu-mă că stau împreuna cu familia, fără să fiu însă în continuare prezentă.

Asta e un exemplu perfect pentru o remarcă gen „Așa nu”! Deși știam că nu e în regulă, nu am reușit să rezolv situația imediat. 

Uneori este extrem de ușor sa te pierzi în rutina zilnică: te trezești, mergi la serviciu, dai totul pentru ca lucrurile să iasă așa cum vrei, să rezolvi totul in mod profesionist, căutând excelența. Dar nu ar trebui sa avem excelența și în viața de familie? Nu ar trebui să dăm totul și acasă pentru ca lucrurile să meargă bine?

Probabil răspunsul e diferit de la persoană la persoană. Însă în momentul în care ai un copil care te așteaptă acasă, nu există decât un singur răspuns: trebuie să fii o mamă excelentă, indiferent cu ce îți ocupi timpul în rest, indiferent cât de bun profesionist ești la servici, cât de apreciată ești sau cât de sus ai ajuns în carieră. În momentul în care ajungi acasă, trebuie să îți asumi rolul de mamă. Și nu mă refer la rolul de mamă casnică, care ajunge acasă și începe să gătească, să pună haine la spălat, să spele vase și să aranjeze prin casă.

Asumarea rolului de mamă înseamnă mult mai mult decât asigurarea confortului fizic pentru copil. Este mai mult și decât asigurarea confortului și liniștii psihice pentru el. Copilul tău te vede ca pe un model, învață de la tine și te copiază, conștient sau inconștient. Gândește-te la asta și imaginează-ți copilul devenind un adult, unul responsabil, sclipitor, cu valori puternice și realizat în viață. Și acum vino treptat înapoi în timp și gândește-te de ce are el nevoie pentru a deveni acel adult.

Nu lăsa timpul să treacă! Oferă-i modelul și educația de care are nevoie. Dă-i libertatea de a-și alege calea și susține-l. Fii alături de el, fără să îi îngrădești libertatea și creativitatea. Dacă copilul tău e cel mai important lucru din viața ta, lasă să se vadă asta... în lista ta de priorități trebuie să apară pe primul loc.

Enjoy and Shine!

duminică, 15 iulie 2012

Am supraviețuit! Vreau să trăiesc.

M-am trezit brusc. Îmi era cald și aveam o senzație ciudată, o avalanșă de sentimente contradictorii pe care nu le înțelegeam. Și mi-am amintit. Am visat. Un vis despre o alergare asiduă și fără rost. Alergam fără să știu unde și de ce. Am visat că alergam maratonul vieții.

Zilele treceau în grabă unele după altele. Anotimpurile îmi treceau prin fața ochilor de parcă priveam pe geamul unui tren. Toate zilele erau diferite, însă în esență la fel. Nimic deosebit nu se întâmpla și parcă reluam iar și iar aceeași zi, ca într-o buclă temporală. Însă lucrurile din jurul meu se schimbau. Fiul meu creștea și eu nici nu puteam conștientiza asta în alergare.

M-am oprit derutată și m-am uitat în jur. Simțeam amețeala și amorțeala alergării. M-am așezat pe jos, cu spatele lipit de un zid răcoros de piatră.
Mintea îmi era invadată de amintiri ale clipelor din viață pe lângă care am alergat. Și atunci întrebarea a venit ca un duș rece: De ce am alergat până acum? Care este destinația acestui maraton?

Nu am putut găsi răspunsul. Nu l-am găsit, deoarece nu aveam un țel pentru care alergam. M-am lăsat purtată de val fără să încerc măcar să mă împotrivesc sau să-mi dau seama dacă e valul potrivit pentru mine. Am supraviețuit, însă nu am trăit. Nu am trăit clipele care erau cu adevărat importante pentru mine și nu am încercat să trăiesc viața în mod conștient, deoarece alergam.
A doua întrebare a venit și mai fulgerător, provocându-mi aproape o durere fizică și generând alte și alte întrebări: Ce fac acum? Care e țelul pe care ar trebui să mi-l stabilesc? Cum vreau să-mi trăiesc viața?

Tirul de întrebări poate continua, însă eu mă voi opri aici. Deoarece nu există un final al poveștii. Povestea este viața însăși.
Concluzia este, însă, că nu putem trăi ca într-un maraton fără sens. Trebuie să stabilim ce e important, să conștientizăm punctul în care am ajuns, să ne fixăm țelul și să ne îndreptăm în mod voit în acea direcție. Și, cel mai important, să ne bucurăm de călătorie! Să ne oprim din când în când pentru a aprecia lucrurile pe care le avem și să trăim în acord cu valorile noastre.

Viața nu este o destinație, ci o călătorie. Nu alerga fără un scop, deoarece finalul e doar finalul vieții. Trăiește cu intensitate și conștient. Cadoul pe care îl primești este o viață împlinită.
” Viața nu înseamnă să aștepți ca furtunile să treacă, ci să înveți să dansezi în ploaie!” (autor anonim)

Enjoy and Shine!

vineri, 6 iulie 2012

Vrei o schimbare? Începe acum!


Ar trebui să fac mai multă mişcare; ar trebui să mănânc mai sănătos; ar trebui să mă joc mai mult cu copilul; ar trebui să mă odihnesc mai mult; ar trebui să povestesc mai mult cu soţul/ soţia; ar trebui să mă las de fumat; ar trebui să încep să mănânc dimineaţa; ar trebui să mă bucur mai mult de ceea ce am; ar trebui să fac nişte economii; ar trebui să ma duc la stomatolog...

Te recunoşti în această listă de „ar trebui”? Ţi-ai făcut vreodată o asemenea listă? Dacă da, probabil ca ţi-ai făcut şi nişte planuri cum să faci schimbările sau, cel puţin, ţi-ai propus nişte termene până când vrei să le faci. Sau le-ai trecut în lista de dorinţe de anul nou. Ceva de genul: în acest an ar trebui... 
A funcţionat? Probabil că nu. Sau, cel puţin pentru mine, nu a funcţionat. Şi am o listă destul de lungă de „ar trebui”. Să-ţi dau un exemplu: medicul mi-a spus că trebuie să ţin dietă, să mănânc mai puţine prăjeli şi mai multe legume, fructe şi produse proaspete (recomandare cu care am fost de acord şi mi-am spus „ar trebui să ţin dietă”). Şi care a fost prima masă pe care am luat-o dupa această recomandare? Cartofi prajiţi! Excelent! Un început furtunos de a implementa un „ar trebui”. 
„Ar trebui-urile” sunt lucruri cu care suntem de acord, dar pe care nu ni le asumăm, nu ne gândim cum să le facem şi nu ne facem un plan concret cu ce, unde, cum şi cât vom face.

Dar am o veste bună. Poţi să faci aceste „ar trebui” să se întâmple. Poţi să devii mai sănătos, mai plin de viaţă şi să te bucuri mai mult de ceea ce ai. Tot ce trebuie să faci este să le asumi şi să începi. Eu am simplificat si am concretizat planul in două etape:
 1.  Planifică. Gândeşte-te cu care din „ar trebui-uri” vrei să începi. Propune-ţi ceva mai simplu, care te va ajuta să îţi creşti încrederea în forţele tale. Dacă le vei începe pe toate te vei simţi copleşit şi nu vei putea să-ţi menţii focusul. Stabileşte concret ce înseamnă pentru tine îndeplinirea acestui obiectiv şi cum poţi ajunge la final. Stabileşte acţiuni concrete şi modul în care le vei îndeplini. Gândeşte-te care sunt obstacolele care pot aparea pe parcurs şi cum le poţi înlătura.
 2.  Dupa ce ai clar în minte ce trebuie să faci, fă-o. Începe să faci lucrurile pe care ţi le-ai propus. Începe cu începutul şi spune-le celor din jur ceea ce faci şi de ce. Ei te vor ajuta să-ţi menţii focusul. Dar singurul care poate să facă lucrurile să se întâmple eşti TU. În mod conştient şi asumat, urmând planul pe care tu ţi l-ai făcut.
Începe acum! Nimic nu se întâmplă dacă nu faci nimic. Acţiunea este motorul vieţii tale. Deci, actionează! Fa-o şi vei vedea că va deveni realitate.

Şi nu uita să te bucuri de ceea ce ai realizat. Recompensa este o viaţa mai sănătoasă, mai multă încredere în tine, mai multă bucurie din lucrurile simple, dar care contează pentru tine!

Enjoy and Shine!

marți, 26 iunie 2012

Help!!! I’m not a superwoman!?

Let me take you to a ride to an imaginary story...
At work, you are trying to prove you are the best, to solve everything is expected from you and more beyond, to be the best in everything you do and manage all the situations with professional excellence.
At home, you are trying to be the best mother and wife, the best support for your family, to show them that nothing is impossible for you when it comes to prove who are the most important people in your life.
In your social life, you are showing to be a positive person, supportive to your friends, assuring them that you are there no matter what and that you can and will help them if they need you.
And even if you are struggling to be the best in all  the areas of your life, something is not good enough; you are not satisfied with the results. You don’t receive the positive feedback you are expecting or don’t achieve the objectives you proposed for yourself at work; because you work too hard, you have very limited time to be with your child and family, so you are trying to compensate this, spending with them all the free time you have. Your friends are getting tired to be refused when they are asking you to spend time with them and are not inviting you anymore, till they become just people you know.
And then… crash. Something is happening and you cannot continue to be the perfect woman you intended to be. You are consuming all your energy and your body cannot take you anymore in this spectacular ride of a superwoman.
Do you recognize yourself in this picture? Did it happened to you? If yes, take a break. Stop for a moment and think on your life. And I mean your personal life. This is all you want? To manage everything in a perfect, unbreakable way? To be the one who solves all the problems of the world alone?
Tough perspective… and could function for a while. But not on and on and on…
But let me tell you something: you are already perfect, you don’t need to be a superwoman. You are the best mother for your child (you can ask him or her and you will see), you are the best wife for your husband (he is near you and supporting you even in this crazy ride), and probably you are very good at your work if you are consuming so much energy and time.
So… what is missing??? YOU! In all this picture, the only person you are not focusing at all is YOU. You are not giving yourself the time for your hobbies; sometimes you skip lunch because you have something more important to do, or just grab some junk food in a rush; you are not giving any attention to the small headaches, pains you may have, because you are too busy for this and anyhow you are a superwoman who cannot be stopped by some stupid illness; you are not giving yourself the possibility to rest, being all the time focused on someone else’s need.
And this is the only thing in this picture you need to fix! You need to find the balance to include all the ingredients you need in YOUR life, to find the courage to make the changes that will help you to achieve your purpose.
And courage doesn’t mean to go ahead no matter what. Courage is when you know where you want to go, you are analyzing all the pros and cons, the week and strong points, ask help where you feel you cannot manage by yourself and take actions. Asking help is not a sign of weakness; it means that you acknowledge the risks, you are assessing the options and take action towards your destination being fully aware of the road you need to pass and the people who could help you to arrive.
“Strength means recognizing that it is impossible to be strong all the time” (Sally Franser). So take the time you need for yourself, acknowledge your goals, assess your risks, search for help and do it. Now is a moment as good as any other. Don’t waste time and live the life you want!
Enjoy and shine!

duminică, 17 iunie 2012

Când fluturii se îndrăgostesc, oare simt oameni în stomac?

Am văzut întrebarea asta azi pe facebook şi m-a făcut să am o reacţie de genul “hmm… nu m-am gândit la asta, dar e provocator”. Provocator nu din punctul de vedere al răspunsurilor posibile, al filosofiei din spatele ei dacă te gândeşti că fluturii trăiesc foarte puţin, că se transformă din omidă într-o creatură care ne poartă imaginaţia pe aripi; ci din cel al schimbării de perspectivă. Mi-a plăcut deoarece m-a făcut să mă gândesc la răsturnări de situaţie, la creativitate şi moduri noi de a gândi.

Extrapolând, cred că putem găsi multe alte întrebări care se înscriu în “outside the box thinking”. Şi nu e important răspunsul, ci faptul că te gândeşti dintr-o altă perspectivă, că schimbi calea bătătorită cu care eşti obişnuit, cu un drum poate neumblat, care te poate duce în locuri noi.

Dacă începem să ne întrebăm, uneori întrebări ciudate, stranii, fără un raspuns alb sau negru, vom gasi răspunsuri. Răspunsuri care ne surprind uneori, la care nu ne-am gândit până atunci, deoarece nu ne-am pus întrebarea potrivită.

De ce eu? De ce aici? Cum am ajuns aici? Unde vreau să ajung? Ce mă pasionează? Ce înseamnă fericirea pentru mine? Ce e cel mai important lucru pentru mine? Ce aş face dacă ar trebui să fac doar ceea ce îmi place?

E important să începi să îţi pui întrebări. Nu, nu te vei simţi mai bine dacă îţi vei pune toate întrebările de mai sus; nu vei găsi toate răspunsurile; nu toate răspunsurile îţi vor plăcea.

Dar vei începe poate să îţi schimbi perspectiva. Să priveşti unele lucruri, care până atunci erau de la sine înţelese, dintr-un alt unghi, într-o altă direcţie. Le-ai considerat normale deoarece nu te-ai întrebat niciodată “de ce?”. A fi împlinit in viaţă poate însemna să ştii unde vrei să ajungi, să te îndrepţi conştient în acea direcţie şi să te bucuri de drum.

“Când eşti în dubii, observă şi pune întrebări. Când eşti sigur, observă de la distanţă şi pune şi mai multe întrebări”. (George S. Patton)

Enjoy and Shine!

vineri, 8 iunie 2012

Lucruri simple care te fac să te simţi bine

Într-o vineri dimineaţa... Mă trezesc devreme ca de obicei şi mă pregătesc să merg la serviciu cu gândul la week-end. Mă îmbrac, ajung la serviciu, parchez maşina, opresc motorul şi întind mâna după geanta cu laptop-ul. Nu e... Mă uit în spate pe banchetă, nu e... Offf... am uitat-o acasă.

Porneşte maşina, întoarce, fă drumul încă odată până în capătul celălalt al oraşului. E unul din momentele în care de obicei te enervezi şi îţi adresezi în gând nişte cuvinte pe care probabil nu le-ai spune nimănui (de obicei suntem mult mai aspri cu noi înşine decât cu alţii J).

În acea dimineaţă însă m-am hotărât să mă simt bine. Am dat radioul mai tare, am deschis geamul de la maşină şi am ridicat privirea din asfaltul din faţă spre orizont. Am început să mă simt bine. Soare, vântul îmi bătea în păr, rock'n'roll-ul de la radio cânta într-un ritm electrizant, mirosul de iarbă proaspăt tunsă pe bulevard a invadat maşina.

M-am simţit excelent. Am conştientizat fiecare lucru frumos din jurul meu şi am avut o jumătate de ora care m-a umplut de energie pentru întreaga zi. Energie pozitivă pe care am reuşit să o păstrez.

Dar ideea e că acest sentiment de bine nu vine întotdeauna (sau de cele mai multe ori) de la sine. Ne simţim plictisiţi, frustraţi, demotivaţi, supăraţi si nu facem niciun efort pentru a schimba asta. Dar dacă totuşi depinde de noi starea de spirit pe care o avem?

Mici concluzii:
- în orice context poţi găsi ceva bun, cu condiţia să vrei asta
- conştientizează sentimentele negative pe care le ai şi încearcă să găseşti motivul; odată ce ai recunoscut cauza stării tale, e mult mai uşor să o schimbi
- uneori lucrurile mici îţi pot provoca o stare de exaltare ce să-ţi dea energie pentru întreaga zi
- dacă treci nepăsător pe lângă lucrurile frumoase, ele nu mai contează; e ca şi cum nu ar exista
- oportunităţile există; depinde de noi să le găsim şi să le folosim în favoarea noastră.

"Dacă nu îţi place ceva, schimbă acel lucru, dacă nu îl poţi schimba, schimbă-ţi atitudinea!" (Maya Angelou)

Enjoy and Shine!

luni, 4 iunie 2012

Carieră de succes sau mamă de carieră?


Nici una, nici alta. Ambele! Cel puţin asta îmi doresc eu să am. O cariera care să-mi aducă împliniri pe plan profesional, să mă facă să mă simt utilă şi să mă provoace şi un copil care să simtă ca mama lui este cea mai bună mamă din lume. Hmmm! Până acum raspunsul a fost simplu. Dar cum să le faci bine pe amandouă, cum să le gestionezi fără să o neglijezi pe una sau pe cealaltă?
Aici începe dificultatea. Ca femeie de carieră, orice cariera ai avea, probabil investeşti mult timp şi energie la serviciu. Ajungi acasă târziu, seara, când copilul tău te aşteaptă plin de energie şi, cum intri pe uşă, te strigă: “Mami, hai să ne jucăm!”. Esti frântă, îţi este foame pentru că ai mâncat doar pe fugă ceva la serviciu şi îţi doreşti să te întinzi pe canapea şi să faci “brainwash” cu un film uşor, care să nu-ţi utilizeze capacităţile intelectuale pe care le-ai stors la serviciu. Ţi se pare cunoscută scena?
Daca da, am o veste bună pentru tine. Energia care îţi lipseşte să te mai joci cu copilul e acolo, o poţi găsi. După o zi în care la serviciu ai muncit pe brânci, dacă reuşeşti ca seara să petreci timp de calitate cu copilul tău, vei avea mult mai multe satisfacţii decât alegând doar una din variantele: serviciul sau copilul.
Nu te gândi la joaca cu copilul ca la o altă obligaţie pe care trebuie să o bifezi pentru a avea o zi de succes. E greu doar până începi, până îţi găseşti forţa sau motivarea de a mai face ceva după o zi lungă la serviciu.
Iată câteva sfaturi simple care te pot ajuta:
1.       Gandeşte-te cât de important e pentru copilul tău să fii alături de el, să simtă că mama lui e acasă şi, cu toate că îşi petrece mult timp la serviciu, un loc care pentru el nu inseamna foarte mult, totuşi el este cel mai important pentru tine.
2.       Implică-te! Incearcă să vezi lumea prin ochii lui. E atât de diferită de lumea pe care o ştii tu, cu şedinţe lungi şi decizii importante, pe care trebuie să le iei şi să le implementezi! Pentru el există bine şi rău, alb şi negru, iar zonele gri care ţie îţi dau bătăi de cap, deoarece nu ştii cum să le gestionezi, el le elimină simplu, printr-o explozie a unei bombe cu capacitatea de a distruge naniţii extratereştrilor (de unde o fi ştiind chestia asta?).
3.       Joacă-te cu el. Dacă nu te pricepi la extratereştri sau la vrăjitori, gândeşte-te la şefii de la locul de muncă şi imaginează-ţi că devin nişte monştri cu tentacule şi dinţi ascuţiţi şi roagă copilul să-ţi sără în ajutor. Te va salva imediat, într-un mod care cu siguranţă te va surprinde. Iar a doua zi, la întâlnirea cu ei vei avea un zâmbet misterios când îţi vei aminti cum i-ai înfrânt!
4.       Comunică cu el. Nu mă refer la întrebarea “Cum a fost la şcoală azi?” la care el va raspunde cu un “binee” lălăit. Ci la comunicarea intensă, profundă. Copilul meu, de exemplu, nu e foarte deschis şi răspunsurile lui sunt monosilabice. Dar dacă încep să îi povestesc eu întâmplări din copilăria mea şi cum m-am simţit eu ca şi copil în anumite momente, intră în joc şi îmi spune ce s-a intamplat, ce a simţit şi cum ar fi vrut să-l ajuţi.
Până la urmă, nu trebuie să alergi la maraton după ce ai ajuns acasă. Şi nu e un concurs despre cine câştigă, cariera sau copilul. E vorba despre tine şi cum alegi să le faci faţă ambelor provocări: serviciul şi copilul.
Da, uneori va trebui să faci compromisuri şi să acorzi o mai mare atenţie serviciului sau copilului. Dar ai grijă să nu uiţi de echilibru, să nu faci compromisuri pe care le vei regreta. Şi joacă-te! Deoarece “nu e adevărat că nu ne mai jucăm pentru că îmbătrânim, ci îmbătrânim pentru că nu ne mai jucăm”. J

marți, 29 mai 2012

Don’t look back and don’t wait for the future! NOW is the moment!


Most of the time we are waiting for something to happen, we are expecting our dreams to become true, to live our life as we imagined to do it.

On the other hand, we are linked with our past failures, the experiences we had are holding us back, the negative feelings linked with one of the mistakes we did in the past is still coming back if you are remembering that mistake.

This is the way you want your life to continue? Worrying for a future you don’t know or regretting the past you can not change?
If not, stop worrying for the future and don’t live your past. The only moment that is counting is NOW.

I’m not saying that you should stop making plans or erase your memories, not at all! But if you don’t start to live the present, your life will end waiting for a future dream.

Here are some tips on how you can start live your life now:
  1. Be aware of this very moment. Are you staying at your office or laying on a couch? Start feeling the moment, be aware of you, of what is happening in this moment.
  2. Make the things you are doing with joy. If you are drinking a coffee every morning, don’t drink it just because this is one of your habits. Enjoy it’s flavor, don’t do things just because you did it in the past, discover the new moment and start enjoying it.
  3. Don’t run to the future. Stop and breathe. Do you feel the sun shining or the wind in your hair? Enjoy it!

The game is not about winning, is about enjoying the play. Have funJ

duminică, 27 mai 2012

Învinge-ţi frica


Everything you can imagine is real. 
Pablo Picasso

Simţi uneori că un monstru furios ţi s-a strecurat în stomac şi încearcă să strângă şi să întindă în acelaţi timp tot ce ai în interior? Sau ca picioarele ţi se înmoaie şi nu mai poţi face nici un pas mai departe?
Frica este cea care te protejează în momentele în care viaţa îţi este în pericol. Ea îţi face corpul să reacţioneze sau să „îngheţe”, după caz, pentru a-ţi proteja viaţa. Este ca o gardă de corp de care ai nevoie pentru a supravieţui.

Şi atunci, de ce să o învingem?

Pentru că, uneori, frica te împiedică să mergi mai departe. Frica de necunoscut de exemplu, te poate opri să ajungi în locuri în care n-ai mai fost, să descoperi lumea aşa cum nu o ştiai dinainte. Cei mai mulţi oameni acceptă să-şi trăiască viaţa în zona lor de confort, fără nici un  efort de a ieşi de acolo, deoarece e comod să stai într-un mediu „călduţ” care îţi este cunoscut, şi cu bune si cu rele.

Dar dacă ieşi din această zonă?! Dacă încerci altceva, ce n-ai mai încercat până acum, ceva ce îţi doresti să faci, dar nu ai avut curajul până acum?
Gândeşte-te care sunt acele aspecte din viaţa ta care îţi plac cu adevarat şi care sunt cele cu care te-ai obişnuit şi nu ai schimbat nimic, doar pentru că e mai comod aşa. Pentru a învinge frica nu-ţi propune să-ţi revoluţionezi viaţa cu o explozie care să ardă totul în preajmă. Fă paşi mici în direcţia în care vrei să porneşti. Vezi dacă într-adevăr e ceea ce îţi doreşti, lasă ca oxigenul să ajungă la flacăra care ţi-a mocnit în secret, în suflet, şi nu ai îndrăznit să ţii cont de ea.

Frica va exista, dar pe măsură ce vei fi convins că te mişti în direcţia bună,  ea se va pierde. Vor fi momente de ezitare, de neîncredere, dar nu-ţi lăsa mintea să o ia în acea direcţie. Aminteşte-ţi unde vrei să ajungi şi de ce.

 „Poti  cuceri aproape orice teamă dacă îţi propui asta. Frica nu există nicăieri, cu excepţia minţii”  (Dale Carnegie).

Respiră adânc şi fă primul pas! Zâmbeşte şi ai încredere. Limita este cea pe care tu ţi-o imaginezi.


joi, 24 mai 2012

What makes you happy?


Hmmm…. Interesting question. Can you answer right now? Probably not, or you will give some answers like: driving a strong car, eating a chocolate and so on. Yes these things are probably making you feel good; but not happy.

Try to remember one of those moments when you were feeling that you are flying and everyone around was observing your happiness. What was it that was making you feel like this? For me, there are two situations when I arrive to this kind of spiritual wellness: achieving a  result for which I was struggling a lot, investing a lot of effort to arrive to the proposed result and this was a highly wanted objective; helping others, making a positive impact on someone else.

The second option for me is the one we should practice and the one could change the world in better. It is good for you and it is good for the ones you are helping. One of my favorite quotes is the one of Matahma Ghandi: “Eye for an eye will make the world blind”.

But what if we change it in the positive sense: “Smile for a smile will make the world laughing”.

Give it a try. It cost you nothing and will change the world in better.