Timp pentru a savura
Îmi amintesc cu mare plăcere anumite momente ale copilăriei mele. Un asemenea moment este savurarea unei ciocolate. Nu aveam ciocolată tot timpul, deoarece nu se găsea și foarte rar primeam câte o ciocolată de calitate. Dar în acele momente nu mai exista nimic în afară de plăcerea de a o savura, bucată cu bucată. Imaginile îmi sunt foarte vii în minte: îmi luam cu mine o carte și mă întindeam pe burtă pe canapea. Foșnetul staniolului întins pe tableta de ciocolată îmi deschidea deja apetitul; îmi plăceau luciul și zumzetul staniolului care ascundea acea comoară. O rupeam cu grijă, pentru a dezvălui prima bucățică de o culoare caldă, cu alune întregi care din loc în loc rupeau întinderea fină a ciocolatei. Încercam să mușc cantitatea optimă pentru a putea simți cât mai bine și a savura cât mai mult deliciul. Și începeam să mestec încet, să învârt cu limba bucățelele ce se topeau și îmi inundau papilele gustative; auzeam în urechi sunetul cu care dinții mei spărgeau și mărunțeau alune