Cu soarele în suflet
Am pornit zgribuliți prin pădurea înghețată. Era frig și un aer rece tăia prin carne parcă să ajungă până la oase. Prin minte îmi zburdau nestingherite reproșurile: de ce ai ieșit din fotoliul confortabil, unde puteai sta cu o cafea aburindă și o carte bună în brațe? De ce trebuie să cauți frigul într-o dimineață când toți dormi liniștiți încă sub plapuma moale și caldă? Alunec pe frunzele înghețate și după căzătură simt durerea din genunchi amplificându-mi parcă și mai mult reproșurile. Apoi mă ridic și pun aparatul la ochi... o altă lume parcă se deschide în jur. Ceața care aleargă prin pădure crează momente de claritate, aruncându-te apoi, în câteva secunde, înapoi în albul dens, greu respirabil. Pădurea înghețată e când feerică, când misterioasă, dar de o frumusețe inegalabilă. Parcă aș vrea să cuprind totul în obiectivul aparatului și simt o frustrare adâncă la gândul că nu voi reuși. Merg în ritm alert, cu ochii larg deschiși pentru a nu pierde frumusețea din jur. Fo