Enjoy and Shine

“ Oamenii mari nu pricep niciodată nimic şi este obositor pentru copii să le dea şi să le tot dea lămuriri” (Antoine de Saint-Exupery) Stăteam pe un scaun în bucătărie și mă jucam un joc idiot pe telefon. Un joc din acela numai bun pentru un “ brainwash” după o săptămână nebună la serviciu, cu o delegatie de 3 zile în altă țară și alte două zile de stat până noaptea la 12 la serviciu. Era sambăta seara și jocul pe telefon era singurul lucru de care mai eram în stare, după o zi în care durerea de cap nu a cedat datorită oboselii acumulate și a stresului ultimelor zile. Copilul, aproape adormit, stătea pe canapea în fața televizorului, când soțul meu i-a spus că e timpul să meargă la culcare. Cu ochii aproape închiși, el a îngânat “ O astept pe mami...” A fost ca un cuțit care mi-a străpuns inima (chiar dacă sună destul de melodramatic, senzația a fost una autentică). Deși eram acasă, el mă aștepta, așa cum m-a așteptat în fiecare seară din ultima săptămână. Nici dacă îmi că

M-am trezit brusc. Îmi era cald și aveam o senzație ciudată, o avalanșă de sentimente contradictorii pe care nu le înțelegeam. Și mi-am amintit. Am visat. Un vis despre o alergare asiduă și fără rost. Alergam fără să știu unde și de ce. Am visat că alergam maratonul vieții. Zilele treceau în grabă unele după altele. Anotimpurile îmi treceau prin fața ochilor de parcă priveam pe geamul unui tren. Toate zilele erau diferite, însă în esență la fel. Nimic deosebit nu se întâmpla și parcă reluam iar și iar aceeași zi, ca într-o buclă temporală. Însă lucrurile din jurul meu se schimbau. Fiul meu creștea și eu nici nu puteam conștientiza asta în alergare. M-am oprit derutată și m-am uitat în jur. Simțeam amețeala și amorțeala alergării. M-am așezat pe jos, cu spatele lipit de un zid răcoros de piatră. Mintea îmi era invadată de amintiri ale clipelor din viață pe lângă care am alergat. Și atunci întrebarea a venit ca un duș rece: De ce am alergat până acum? Care este destinația acestui m

Ar trebui să fac mai multă mişcare; ar trebui să mănânc mai sănătos; ar trebui să mă  joc mai mult cu copilul; ar trebui să mă odihnesc mai mult; ar trebui să povestesc  mai mult cu soţul/ soţia; ar trebui să mă las de fumat; ar trebui să încep să mănânc  dimineaţa; ar trebui să mă bucur mai mult de ceea ce am; ar trebui să fac nişte  economii; ar trebui să ma duc la stomatolog... Te recunoşti în această listă de „ar trebui”? Ţi-ai făcut vreodată o asemenea listă?  Dacă da, probabil ca ţi-ai făcut şi nişte planuri cum să faci schimbările sau, cel puţin,  ţi-ai propus nişte termene până când vrei să le faci. Sau le-ai trecut în lista de dorinţe  de anul nou. Ceva de genul: în acest an ar trebui...  A funcţionat? Probabil că nu. Sau, cel puţin pentru mine, nu a funcţionat. Şi am  o listă destul de lungă de „ar trebui”. Să-ţi dau un exemplu: medicul mi-a spus că  trebuie să ţin dietă, să mănânc mai puţine prăjeli şi mai multe legume, fructe şi  produse proaspete (recomandare cu c