Am supraviețuit! Vreau să trăiesc.

M-am trezit brusc. Îmi era cald și aveam o senzație ciudată, o avalanșă de sentimente contradictorii pe care nu le înțelegeam. Și mi-am amintit. Am visat. Un vis despre o alergare asiduă și fără rost. Alergam fără să știu unde și de ce. Am visat că alergam maratonul vieții.

Zilele treceau în grabă unele după altele. Anotimpurile îmi treceau prin fața ochilor de parcă priveam pe geamul unui tren. Toate zilele erau diferite, însă în esență la fel. Nimic deosebit nu se întâmpla și parcă reluam iar și iar aceeași zi, ca într-o buclă temporală. Însă lucrurile din jurul meu se schimbau. Fiul meu creștea și eu nici nu puteam conștientiza asta în alergare.

M-am oprit derutată și m-am uitat în jur. Simțeam amețeala și amorțeala alergării. M-am așezat pe jos, cu spatele lipit de un zid răcoros de piatră.

Mintea îmi era invadată de amintiri ale clipelor din viață pe lângă care am alergat. Și atunci întrebarea a venit ca un duș rece: De ce am alergat până acum? Care este destinația acestui maraton?

Nu am putut găsi răspunsul. Nu l-am găsit, deoarece nu aveam un țel pentru care alergam. M-am lăsat purtată de val fără să încerc măcar să mă împotrivesc sau să-mi dau seama dacă e valul potrivit pentru mine. Am supraviețuit, însă nu am trăit. Nu am trăit clipele care erau cu adevărat importante pentru mine și nu am încercat să trăiesc viața în mod conștient, deoarece alergam.

A doua întrebare a venit și mai fulgerător, provocându-mi aproape o durere fizică și generând alte și alte întrebări: Ce fac acum? Care e țelul pe care ar trebui să mi-l stabilesc? Cum vreau să-mi trăiesc viața?

Tirul de întrebări poate continua, însă eu mă voi opri aici. Deoarece nu există un final al poveștii. Povestea este viața însăși.

Concluzia este, însă, că nu putem trăi ca într-un maraton fără sens. Trebuie să stabilim ce e important, să conștientizăm punctul în care am ajuns, să ne fixăm țelul și să ne îndreptăm în mod voit în acea direcție. Și, cel mai important, să ne bucurăm de călătorie! Să ne oprim din când în când pentru a aprecia lucrurile pe care le avem și să trăim în acord cu valorile noastre.

Viața nu este o destinație, ci o călătorie. Nu alerga fără un scop, deoarece finalul e doar finalul vieții. Trăiește cu intensitate și conștient. Cadoul pe care îl primești este o viață împlinită.

” Viața nu înseamnă să aștepți ca furtunile să treacă, ci să înveți să dansezi în ploaie!” (autor anonim)

Enjoy and Shine!