marți, 31 iulie 2012

O aștept pe mami!

Oamenii mari nu pricep niciodată nimic şi este obositor pentru copii să le dea şi să le tot dea lămuriri” (Antoine de Saint-Exupery)

Stăteam pe un scaun în bucătărie și mă jucam un joc idiot pe telefon. Un joc din acela numai bun pentru un brainwash” după o săptămână nebună la serviciu, cu o delegatie de 3 zile în altă țară și alte două zile de stat până noaptea la 12 la serviciu. Era sambăta seara și jocul pe telefon era singurul lucru de care mai eram în stare, după o zi în care durerea de cap nu a cedat datorită oboselii acumulate și a stresului ultimelor zile. Copilul, aproape adormit, stătea pe canapea în fața televizorului, când soțul meu i-a spus că e timpul să meargă la culcare. Cu ochii aproape închiși, el a îngânat O astept pe mami...”

A fost ca un cuțit care mi-a străpuns inima (chiar dacă sună destul de melodramatic, senzația a fost una autentică). Deși eram acasă, el mă aștepta, așa cum m-a așteptat în fiecare seară din ultima săptămână. Nici dacă îmi cădea o caramidă în cap nu mă simțeam mai rău.

Am închis imediat telefonul și m-am îndreptat spre el. L-am îmbrățișat și l-am dus la culcare. Însă acele cuvinte îmi răsunau în urechi, chiar și după cateva zile. Și ce am făcut? Am continuat... să mă duc la servici, sa vin acasa la fel de obosită, să ajung acasă mințindu-mă că stau împreuna cu familia, fără să fiu însă în continuare prezentă.

Asta e un exemplu perfect pentru o remarcă gen „Așa nu”! Deși știam că nu e în regulă, nu am reușit să rezolv situația imediat. 

Uneori este extrem de ușor sa te pierzi în rutina zilnică: te trezești, mergi la serviciu, dai totul pentru ca lucrurile să iasă așa cum vrei, să rezolvi totul in mod profesionist, căutând excelența. Dar nu ar trebui sa avem excelența și în viața de familie? Nu ar trebui să dăm totul și acasă pentru ca lucrurile să meargă bine?

Probabil răspunsul e diferit de la persoană la persoană. Însă în momentul în care ai un copil care te așteaptă acasă, nu există decât un singur răspuns: trebuie să fii o mamă excelentă, indiferent cu ce îți ocupi timpul în rest, indiferent cât de bun profesionist ești la servici, cât de apreciată ești sau cât de sus ai ajuns în carieră. În momentul în care ajungi acasă, trebuie să îți asumi rolul de mamă. Și nu mă refer la rolul de mamă casnică, care ajunge acasă și începe să gătească, să pună haine la spălat, să spele vase și să aranjeze prin casă.

Asumarea rolului de mamă înseamnă mult mai mult decât asigurarea confortului fizic pentru copil. Este mai mult și decât asigurarea confortului și liniștii psihice pentru el. Copilul tău te vede ca pe un model, învață de la tine și te copiază, conștient sau inconștient. Gândește-te la asta și imaginează-ți copilul devenind un adult, unul responsabil, sclipitor, cu valori puternice și realizat în viață. Și acum vino treptat înapoi în timp și gândește-te de ce are el nevoie pentru a deveni acel adult.

Nu lăsa timpul să treacă! Oferă-i modelul și educația de care are nevoie. Dă-i libertatea de a-și alege calea și susține-l. Fii alături de el, fără să îi îngrădești libertatea și creativitatea. Dacă copilul tău e cel mai important lucru din viața ta, lasă să se vadă asta... în lista ta de priorități trebuie să apară pe primul loc.

Enjoy and Shine!

2 comentarii:

  1. "Și ce am făcut? Am continuat... să mă duc la servici, sa vin acasa la fel de obosită, să ajung acasă mințindu-mă că stau împreuna cu familia, fără să fiu însă în continuare prezentă."

    In citeva cuvinte - esenta unei vieti care se vrea a fi a noastra, dar care, in fapt, e a lumii in care ne pierdem zilele si asa putine... Mi-a placut mult sinceritatea cuvintelor tale.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc :) Eu cred ca totusi putem schimba asta, cu conditia sa realizam ca ceva nu merge in directia cea buna si sa actionam.

    RăspundețiȘtergere