Enjoy and Shine

Mă pregătesc de călătorie. Deschid ochii dimineața și, încă dinainte de a-mi aminti de ce, simt bucuria și nerăbdarea pe care le aveam în copilărie înainte de o aventură în necunoscut. Atunci lumea mi se părea un loc fantastic; o descopeream, o gustam, o simțeam, cădeam, plângeam , ca peste două minute să încerc din nou cu ochii încă în lacrimi, dar cu zâmbetul pe buze. Dar asta a trecut... azi sunt un adult... un om mare... care nu își permite să cadă... căderile sunt dureroase și oameni de peste tot se uită la tine, cu milă uneori, iar alteori cu atitudinea dojenitoare de “ Ți-am spus eu! ”. Uneori cineva se apleacă să-ți întindă o mână de ajutor. Vrea să te ajute să te ridici și să fii la fel ca ei, să te învețe cum se fac lucrurile aici, cum trebuie să le faci, cum ți se cere să le faci. Sunt binevoitori, doar că tu nu vrei asta! Dar dacă azi, doar azi, plec în această călătorie fără să-mi pese de greșeli, de căderi, de ce cred cei care insistă să mă dojenească… Dacă ...

Te rog să nu citești asta dacă debordezi de încredere în tine. Acest articol nu îți este dedicat J .   Probabil ai auzit de sintagma “Fake it till you make it!” sau tradus în limba română “Prefă-te până reușești!”. Ceea ce vreau să îți propun este un mic exercițiu legat de această afirmație. Înainte însă să trecem efectiv la exercițiu, îți ofer o scurtă incursiune în studiile efectuate de Amy Cuddy, doctor în psihologie, profesor la Harvard și specialist în psihologie socială. Ea a studiat efectul poziției corporale asupra unor hormoni produși de corpul nostru, și anume testosteron (așa zisul hormon al puterii) și cortizol (hormonul stresului). Concluziile studiilor ei au relevat faptul că modul cum gândim și ce credem despre noi nu-i influențează doar pe ceilalți, ci și pe noi înșine. Aceste studii sunt legate de postura corpului și limbajul nonverbal. Ea a evidențiat faptul că nu doar mintea ne afectează corpul, ci și corpurile noastre ne schimbă mintea. Și ...

Mă uitam în oglindă cu ochii aspriți de privirile celor care m-au judecat, etichetat, catalogat și așezat pe un raft al inteligenței   lor primare. Lacrimi mari și grele mi se prelingeau pe față, căzând cu un sunet înfundat ca într-un templu gol. O avalanșă de sentimente contradictorii se rostogoliră spre mine, făcându-mi corpul să se contracte sub greutatea lor. După care liniște... o liniște profundă și apăsătoare; o liniște ce naște întrebări fără răspuns. Și dintr-o dată, în acea liniște, se cuibărește un gând firav, ca o lumină slabă ce încearcă să străpungă întunericul dens. Cine e acest om chircit sub greutatea propriei priviri, a propriilor gânduri, a întrebărilor nerăspunse? Și ca un ecou, ce lovește din nou și din nou munții neclintiți, întrebarea se repetă: cine... cine... cine... Răspunsul nu vine. Se lasă seara și un întuneric cald acoperă tot ceea ce lumina zilei nu reușește să descopere. Dar e o altă lumină ce străbate nevăzută întunericul. E lumina ce nu s...