luni, 4 iunie 2012

Carieră de succes sau mamă de carieră?


Nici una, nici alta. Ambele! Cel puţin asta îmi doresc eu să am. O cariera care să-mi aducă împliniri pe plan profesional, să mă facă să mă simt utilă şi să mă provoace şi un copil care să simtă ca mama lui este cea mai bună mamă din lume. Hmmm! Până acum raspunsul a fost simplu. Dar cum să le faci bine pe amandouă, cum să le gestionezi fără să o neglijezi pe una sau pe cealaltă?
Aici începe dificultatea. Ca femeie de carieră, orice cariera ai avea, probabil investeşti mult timp şi energie la serviciu. Ajungi acasă târziu, seara, când copilul tău te aşteaptă plin de energie şi, cum intri pe uşă, te strigă: “Mami, hai să ne jucăm!”. Esti frântă, îţi este foame pentru că ai mâncat doar pe fugă ceva la serviciu şi îţi doreşti să te întinzi pe canapea şi să faci “brainwash” cu un film uşor, care să nu-ţi utilizeze capacităţile intelectuale pe care le-ai stors la serviciu. Ţi se pare cunoscută scena?
Daca da, am o veste bună pentru tine. Energia care îţi lipseşte să te mai joci cu copilul e acolo, o poţi găsi. După o zi în care la serviciu ai muncit pe brânci, dacă reuşeşti ca seara să petreci timp de calitate cu copilul tău, vei avea mult mai multe satisfacţii decât alegând doar una din variantele: serviciul sau copilul.
Nu te gândi la joaca cu copilul ca la o altă obligaţie pe care trebuie să o bifezi pentru a avea o zi de succes. E greu doar până începi, până îţi găseşti forţa sau motivarea de a mai face ceva după o zi lungă la serviciu.
Iată câteva sfaturi simple care te pot ajuta:
1.       Gandeşte-te cât de important e pentru copilul tău să fii alături de el, să simtă că mama lui e acasă şi, cu toate că îşi petrece mult timp la serviciu, un loc care pentru el nu inseamna foarte mult, totuşi el este cel mai important pentru tine.
2.       Implică-te! Incearcă să vezi lumea prin ochii lui. E atât de diferită de lumea pe care o ştii tu, cu şedinţe lungi şi decizii importante, pe care trebuie să le iei şi să le implementezi! Pentru el există bine şi rău, alb şi negru, iar zonele gri care ţie îţi dau bătăi de cap, deoarece nu ştii cum să le gestionezi, el le elimină simplu, printr-o explozie a unei bombe cu capacitatea de a distruge naniţii extratereştrilor (de unde o fi ştiind chestia asta?).
3.       Joacă-te cu el. Dacă nu te pricepi la extratereştri sau la vrăjitori, gândeşte-te la şefii de la locul de muncă şi imaginează-ţi că devin nişte monştri cu tentacule şi dinţi ascuţiţi şi roagă copilul să-ţi sără în ajutor. Te va salva imediat, într-un mod care cu siguranţă te va surprinde. Iar a doua zi, la întâlnirea cu ei vei avea un zâmbet misterios când îţi vei aminti cum i-ai înfrânt!
4.       Comunică cu el. Nu mă refer la întrebarea “Cum a fost la şcoală azi?” la care el va raspunde cu un “binee” lălăit. Ci la comunicarea intensă, profundă. Copilul meu, de exemplu, nu e foarte deschis şi răspunsurile lui sunt monosilabice. Dar dacă încep să îi povestesc eu întâmplări din copilăria mea şi cum m-am simţit eu ca şi copil în anumite momente, intră în joc şi îmi spune ce s-a intamplat, ce a simţit şi cum ar fi vrut să-l ajuţi.
Până la urmă, nu trebuie să alergi la maraton după ce ai ajuns acasă. Şi nu e un concurs despre cine câştigă, cariera sau copilul. E vorba despre tine şi cum alegi să le faci faţă ambelor provocări: serviciul şi copilul.
Da, uneori va trebui să faci compromisuri şi să acorzi o mai mare atenţie serviciului sau copilului. Dar ai grijă să nu uiţi de echilibru, să nu faci compromisuri pe care le vei regreta. Şi joacă-te! Deoarece “nu e adevărat că nu ne mai jucăm pentru că îmbătrânim, ci îmbătrânim pentru că nu ne mai jucăm”. J

Un comentariu:

  1. Un articol care merita atenţie deosebită. Momentele copilăriei nu se mai intorc niciodata, nici pentru noi nici pentru copiii nostri. Le-ai pierdut, pierdute rămân şi din păcate nu le mai poţi recupera ...

    RăspundețiȘtergere