Sari gardul şi rezolvă problema… Sau găseşte o altă soluţie!
O scurtă
întâmplare ce mi-a demostrat cât de mult sunt orientată pe “a face” şi “a
rezolva” cât mai repede situaţia, în defavoarea găsirii celei mai bune sau
simple soluţii.
Deoarece mă
enervez din ce în ce mai mult pe situaţie şi neputinţa mă scoate din sărite,
încep să inspectez gardul să văd pe unde pot sări cel mai uşor. Deşi e un gard
destul de înalt, cu vârfuri ascuţite, reuşesc să mă avânt peste, deși picioarele
îmi tremurau încă de la efortul de la sală.
- Există o altă perspectivă din care pot privi această situație?
- Oare ce ar face X în acest moment? (unde X poate fi o persoană în care ai foarte mare încredere, o persoană pe care o consideri expert într-o anumita arie
- Aș putea găsi o variantă de rezolvare care să-mi aducă bucurie?
G ândește-te că
oricâte soluții ai găsi, cu siguranță mai există cel puțin o variantă. Ideea e
să o găseși pe cea cu care te simți tu cel mai bine, care ți se potrivește și
care îți poate da satisfacții.
Enjoy and Shine!
Veneam de
la sală, seara după ora 9, obosită dar energizată dupa o zi de lucru plus o oră
de spinning. Ajung cu maşina în faţa porţii şi îmi dau seama că nu am
telecomanda de la poartă la mine, deci nu pot intra. Poarta închisă, însă soţul
şi copilul sunt în casă, deci… nici o problemă! Îmi iau telefonul şi încep să sun; nici un
răspuns. Mai sun odată… iarăşi nimic. Încep să mă agit, dar încă nimic
periculos; totuşi sunt acasă, trebuie să mă audă. Ies din maşină şi încep să
arunc cu pietricele în uşă. Nimic… Strig pe rând numele soţului şi a copilului.
Toţi câinii de pe stradă încep să latre, însă cei din casă nu mă aud.
În sfârşit! Am
reuşit şi intru în casă nervoasă că nimeni nu mi-a sesizat eforturile de a mă
face auzită. La care mă întreabă soţul cu un aer ironic: dar la sonerie ai
sunat?
Nuuuuuuuuuuuuuuu!
Era cea mai simplă soluţie, însă nu o folosesc niciodată, deci nu mi-a venit în
minte. Nu e un banc... Dar cu siguranţă m-aş
fi prăpădit de râs dacă nu eram deja suficient de nervoasă pe situaţia creată.
De ce mi s-a
părut interesantă povestea asta? Deoarece mi-a arătat câteva tendinţe pe care
le avem în general în dorinţa de a rezolva imediat problemele.
Uneori, deoarece
intervin anumite bruiaje, blocaje sau condiționări (cum ar fi enervarea,
precipitarea, dorința de a obține rezultate imediate, lipsa de funcționare a
soluțiilor cu care eram obișnuiți) nu vedem cea mai simplă soluție care ne este
la îndemână. Căutăm soluții viabile, complexe, eficiente; soluții care să rezolve
problemele rapid; acționăm imediat, deoarece nu este
timp de pierdut, suntem obișnuiți sa fim eficienți, productivi, orientați spre
rezultate.
Și nu e un lucru rău; doar că uităm să ne
oprim uneori un moment și să incercăm să
găsim ceva nou, ceva cu care nu suntem obișnuiți, ceva ce nu am mai făcut până
acum. Ce s-ar întâmpla dacă in momentul în care ești pe cale să rezolvi ceva
rapid, te-ai întreba:
-
Aș putea să fac asta altfel?- Există o altă perspectivă din care pot privi această situație?
- Oare ce ar face X în acest moment? (unde X poate fi o persoană în care ai foarte mare încredere, o persoană pe care o consideri expert într-o anumita arie
- Aș putea găsi o variantă de rezolvare care să-mi aducă bucurie?
“Nu te lăsa împins de probleme. Lasă-te condus de vise.”
(Ralph Waldo Emerson)
Enjoy and Shine!
Comentarii
Trimiteți un comentariu