miercuri, 9 iulie 2014

Oaza

Sunetul clopotului de deasupra ușii i-a însoțit pașii când a împins ușa grea din lemn masiv. Acordurile de jazz și mirosul de cărți proaspăt tipărite au purtat-o imediat în altă lume. O lume în care nu există grabă, nu există claxoane și nervi de șoferi, nu există asfalt încins și nu există termene limită. Nu există trebuie și nu există neîmplinire.

Calmul aproape transcendental era spart doar de scârțâitul podelei de lemn și foșnetul filelor de cărți întoarse. Aroma cafelei proaspăt pregătite a îndemnat-o să se așeze pe o pernă într-un colț doar al ei și să ia o carte la-ntâmplare de pe rafturile ticsite. După primele paragrafe citite era transportată pe o străduță pietruită din Spania, plimbându-și degetele pe pietrele aspre și răcoroase ale unei căsuțe vechi. Mergând de-a lungul străduțelor înguste și întortocheate, a inspirat adânc aerul sărat amestecat cu miros de lemn învechit, până ce ajunse pe nisipul fin de la malul mării.

Paginile se întorceau parcă de la sine, ea reveinind doar pentru a mai sorbi o gura de cafea. Ochii i se opriră un moment la ceasul vechi de pe perete. Clopotul de deasupra ușii a sunat din nou și picioarele i s-au afundat în asfaltul topit. O lume zgomotoasă și prăfuită amestecată cu grabă și agitație a înconjurat-o din nou. Însă ea zâmbea... știa că și-a găsit oaza în care se putea refugia oricând. Era zâmbetul cuiva care tocmai s-a întors de la malul mării.

Enjoy and Shine!
Ecaterina Olaru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu