Când noaptea îți devine dușman

 

    Afară, vântul suflă cu putere și parcă mă îmbie și mai mult să mă las cuprinsă de căldura așternuturilor. O torpeală plăcută îmi îmbrățișează corpul și îmi las mintea să alunece ușor în liniștea somnului. Mă cuibăresc în pat liniștită și adorm ușor.  Nimic nu prevestește zbuciumul nopții.

    Mă trezesc brusc și nu îmi dau seama cât e ceasul. Țin ochii închiși să nu-mi zboare somnul. Încerc să adorm la loc, dar, cu cât încerc mai mult, cu atât mă simt mai agitată. Mă uit la ceas, măcar să știu dacă e suficient de dimineață pentru a mă trezi. Lumina pătrunzătoare a ceasului electronic arată ora 3:30.

    E în regulă, mai pot să dorm. Însă mintea începe un carusel rapid și parcă doar cu greu reușesc să prind câte un gând răzleț din nebunia care îmi aleargă în creier. Și când e cel mai potrivit moment să te gândești la toate relele ce ți se pot întâmpla, dacă nu noaptea la ora 3?! Credite și toate motivele pentru care nu le vom putea plăti. Copilul și toate relele ce i se pot întâmpla. Cheltuieli ce cresc în ritm nebun și calcule pentru a nu ne înghiți. Toate chestiile ce se pot strica în casă și consecințele negative pe care le pot avea.

    Transpir și mă învârt în pat, încercând să scutur și să liniștesc mintea zbuciumată. Nu reușesc deloc, deși îmi dau seama de hora ce se învârte din ce în ce mai rapid în mintea mea. Cu cât identific câte un gând, cu atât mai greu îmi e să scap de poveștile de groază ce se derulează în fața mea, pe un ecran invizibil.

    Deschid larg ochii și îmi propun conștient să aplic metodele care știu că funcționează în asemenea situații. Mă dezvelesc pentru a simți răcoarea nopții. Stau așa, până ce simt că frigul îmi cuprinde corpul, pentru a mă putea cufunda din nou în căldura de sub plapumă. Inspir adânc și relaxez corpul. Expir și las să plece toate gândurile care nu îmi fac bine. Mă forțez să rămân conștientă în respirație și încerc să aduc gândurile înapoi la mecanica inspirației și expirației. Primele două-trei respirații sunt mai greu de controlat. După aceea pierd controlul, dar corpul meu știe ce are de făcut; a avut nevoie doar de o mică pauză pentru a-și prelua natural rolul.

    Dimineața mă trezesc greu și îmi amintesc brusc zbuciumul nopții. Mi-e încă somn, dar în același timp simt o eliberare că am reușit să adorm și să mă conectez la prezentul din acel moment. Mă simt bine că am reușit să opresc caruselul anxietătii și știu că am resursele pentru a avea grijă de mine.

    Chiar dacă uneori noaptea devine dușman, este important să știm ce ne poate ajuta pentru a nu ne cufunda într-o zonă de anxietate. Nu este ușor și nu funcționează de fiecare dată. Dar odată ce-ai descoperit ce funcționează la tine, poți salva câteva nopți pierdute.

    Important e să devii conștient de ceea ce ți se întâmplă să faci alegerea de a ieși din fluxul gândurilor negative. Somn ușor 😊