Aleg să îmi placă
Plouă a septembrie. Cu picături mici și reci ce ți se lipesc de față și îți fac pielea să se cutremure pentru o secundă. Deja îmi este dor de vara care a trecut mult prea repede, lăsându-ne zgribuliți într-o toamnă noroasă. Îmi este dor de atingerea firelor de iarbă pe tălpi, dor de norii albi și pufoși de pe cerul de un albastru perfect, dor de mirosul de pădure și zgomotul ciripitului de păsări.
Stau la birou, cu muzica lui Barry White umplând încăperea
mică și încerc să găsesc motive pentru care să-mi placă toamna. E greu la
început, sunt o iubitoare de soare și lumină, trăiesc încă în lumina caldă a
verii și mă înconjor cu amintirea razelor de soare. Încet-încet însă mă
desprind și ideile încep să-și facă timid loc pe hârtie.
Îmi place energia toamnei, când parcă ne trezim, ne întindem
brațele după vacanțele leneșe și ne aruncăm în apa rece și revigorantă a
proiectelor pe care le începem sau pe care le-am întrerupt.
Îmi place mozaicul de culori calde în care începe să se
transforme pădurea verde, pregătindu-se de odihnă;
Ceața misterioasă care învăluie și dezvăluie în același
timp;
Strugurii parfumați ce așteaptă parcă atingerea buzelor;
Aerul curat de dimineață ce umple camera când deschid fereastra;
Ceaiul fierbinte care mă încălzește după o plimbare rece.
În conluzie, îmi place toamna! E o alegere pe care o putem
face: să ne plângem că e toamnă și e vreme urâtă, sau să găsim ceea ce ne place
în fiecare situație.
Eu îmi iau aparatul de fotografiat și plec să surprind partea
frumoasă a toamnei; aleg să mă bucur de ceea ce are de oferit.
O toamnă frumoasă vă doresc!
Comentarii
Trimiteți un comentariu